Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

La Steaua mi-a plăcut cel mai mult. (Pițurcă despre Eminescu)


O noapte la Veneţia

Deşi este mai mică, Veneţia noastră e mai frumoasă decât a lor.

   Pompilia pare supărată. Hanibal, care joacă singur ţintar, vrea s-o mai înveselească:
   - De ce suferi, libelula mea zglobie ? o întrebă ghiduş.
   - Cum să nu sufăr, popândăul meu urâcios ? Trăim împreună de atâta amar de vreme şi nu m-ai dus niciodată la Veneţia. Ce fel de dragoste este aceasta, fără Veneţia?
   - O dragoste uscată, micuţa mea sirenă.
   - Lasă glumele nesărate! Eu am o criză de romantism acut iar tu îţi baţi joc de sentimentele mele.
   - Nu glumesc, păpădia mea. Îmbracă-te repede şi pornim îndată spre Veneţia. Este foarte aproape. Peste două străzi. Barmanul este un băiat tare de treabă şi ne dă pe datorie, iar chelneriţa este dulce ca o napolitană.

   - La bodega Veneţia să mergi tu cu beţivanii tăi de poeţi ermetici! Eu ţintesc mult mai departe.
   - Mai departe te duc, păsărica mea colibri! Numai că va trebui să luăm troleibuzul. Hotelul Veneţia din Piaţa Kogălniceanu este destul de departe. Ideea ta romantică de a face dragoste într-un hotel, deşi e cam scumpă, nu-i deloc rea.
   - Nu vreau hotel în Bucureşti, bursucul meu! Eu vreau să facem dragoste la hotelul Veneţia din Veneţia!
   - Din Veneţia? Lasă-mă puţin ca s-o sun pe mătuşa mea din Veneţia şi s-o întreb dacă în localitate au şi hotel!
   - Cum? Ai o mătuşă la Veneţia, făt-frumosule mic, şi nu spui!
   - Sigur că am. Am o mătuşă din partea bunicii în Veneţia de Jos din judeţul Braşov. Aşezarea este atestată documentar din 1235. Prin sat trece şi pârâul Venicioara. Dacă avem noroc şi prindem o inundaţie ne vom simţi exact ca pe Canal Grande. Data trecută i-au muiat bine. Sătenii au fugit ca şoriceii şi s-au refugiat în Veneţia de Sus, cu toate că această localitate nici nu există.
   - Termină cu prostiile! i-o reteză scurt Pompilia. Vrei să mă sperii şi să renunţ la adevărata Veneţie. Cea cu gondole şi bazilică. Eu vreau bazilică, mă înţelegi?
   - Alta acum, îşi zise Hanibal puţin derutat. De unde să-i scot eu bazilică la ora asta?
   De afară se aud strigăte înfierbântate.  Glasul poetului retroavangardist Costică Bodler - Coţofăneşti domină liniştea serii:
   - Hanibale, hai, bă, odată! Chelneriţa napolitană ne aşteaptă!
   Hanibal sare ca un triplu cangur australian, îşi pupă fugitiv consoarta pe frunte şi dispare în stradă. Nefericita Pompilia deschide fereastra şi urlă cu disperare în urma lui:
   - Nu vreau la Veneţia! Nu vreau la Veneţia!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu