Un artist de valoare

Călător flămând servind la pachet un porumbel călător.

   Poetul Hanibal Zacuscă lucrează de doi ani ca scriitor de cruci la cimitirul privat ,,Renaşterea dâmboviţeană". Pe crucile de rând scrie distihuri, pe crucile mai mari ale clasei de mijloc scrie catrene, iar pe crucile enorme ale baronilor şi ale beizadelelor scrie rondeluri, elegii şi sonete.

   Astăzi şi-a luat inima-n dinţi şi a intrat în biroul patronului, domnul Angel Lopătaru.

   - Salut, Hanibale! zice acesta. Ce vânt te aduce ?

   - Alizeul parnasian al câmpiilor elizee, domnule Lopătaru. Mai întâi, vreau să vă întreb: sunteţi mulţumit de mine ?

   - Oarecum. Este adevărat că, de când te-am angajat , numărul clienţilor s-a triplat, dar la asta a contribuit şi guvernul. Trebuie, totuşi, să recunosc că stihurile tale au pus în umbră şi Cimitirul vesel. Cimitirul nostru a devenit brusc obiectiv turistic cu bilete de intrare.

   - Tocmai de aceea, aş vrea şi eu o mărire de salariu. Am familie grea. Pompilia a depăşit suta de kilograme.

   - Eşti nebun, Hanibale!? Tu n-ai auzit de criza financiară ? Vopseaua pentru cruci s-a scumpit de trei ori.

   - Lăsaţi, că e cea mai proastă. Ţine doar până la prima ploaie.

   - Măi, Hanibalule, firma are greutăţi mari. Ai văzut limuzina de la poartă?

   - Văzut.

   - Costă o avere. Are airbaguri sub formă de sâni. Mâine îmi soseşte şi elicopterul. Ştii cât costă? Două milioane. De euro.

   - Vai de mine!

   - Păi, vezi! Unde mai pui că trebuie să-mi angajez şi 2-3 piloţi. Acum mă înţelegi?

   - Nu prea, zise Hanibal. Piloţii zboară iar eu rămân.

   - Stai aşa, nu pleca! strigă Angel Lopătaru. Nu ţi-am spus totul.

      Aplecându-se tainic spre urechea dreaptă a marelui poet, rosteşte confidenţial:

   - Am şi o amantă. Lilişor. O balerină. E scumpă de tot!

   - De ce n-aţi spus de la început, dom Lopătaru ? În acest caz nu mai vreau nicio mărire de salariu. Sunteţi un om tare strâmtorat.

    Hanibal dădu să plece. Din uşă se întoarce şi zice:

    - Am o propunere. Vă rog ca, de mâine, să-mi reduceţi salariul la jumătate.

    Angel Lopătaru luă o figură foarte serioasă şi decretă:

    - De acord, dar cu o condiţie. Până diseară să-mi scrii un sonet de dragoste dedicat lui Lilişor. Vreau să-i demonstrez că şi groparii sunt nişte artişti de mare profunzime. Şi mai am o întrebare: tu ai o amantă ?

   - N-am, să trăiţi!

   - Atunci, la ce naiba îţi mai trebuie cealaltă jumătate de salariu ?