Poveste de amor

Asaltat de admiratoare, sfiosul domn din imagine a primit declaraţii de amor, pupici şi chiar flori.

                                     POVESTE  DE  AMOR

   Serata literară a luat sfârşit. A citit timp de două ore şi succesul a fost extraordinar. Spectatorii stau încă pe scaune şi parcă nu se îndură să plece acasă. În sfârşit, s-au ridicat. O tânără se apropie de el şi-i zice cu glas tremurând:

    - Maestre, mă cheamă...dar nici nu mai ştiu cum mă cheamă... şi vreau să vă spun că vă iubesc !

   Până să zică şi el ceva, fata a dispărut. Ajuns acasă, maestrul şi-a pus în ordine ideile:

   - Am avut emoţii, îşi zise, dar totul a mers strună. Asistenţa a fost încântată iar fata aceea a spus că mă iubeşte. Luat de valul emoţiilor, nici n-am văzut cum arată. O fi frumoasă?

   Noroc că un prieten făcuse poze în timpul recitalului. Le-a descărcat pe calculator şi a început s-o caute cu înfrigurare. În sfârşit, a găsit-o.

   - Doamne, ce frumoasă este! E plină de mister şi de exotism. Parcă seamănă cu Julia Roberts. Ce Julia Roberts!? Este mult mai frumoasă decât ea. Ce naiba o fi găsit frumuseţea asta la mine?

   Se uită repede în oglinda din baie, după care îşi zise înciudat.

   - Trebuie s-o schimb. Deformează îngrozitor şi mă îmbătrâneşte enorm. Îmi arată o chelie care ajunge de la ceafă până la mustaţă !

   Noaptea n-a putut să doarmă niciun pic şi s-a zvârcolit în pat ca un peşte pe uscat.

   - Măi să fie! Cred că m-am îndrăgostit de ea. Ca s-o dau gata, am să-i scriu ceva cu dedicaţie. Dar, ce pot să-i scriu pentru că eu sunt umorist? N-am încotro şi am să-i dedic o epigramă.

   Încercă mai multe. Spre dimineaţă, una din ele îi pare mai reuşită şi sună cam aşa:

                                            Ai ochi superbi ce mă uimesc,

                                             Iubită domnişoară,

                                            Mă pierd în ei când te privesc

                                            Dar, cred că eşti cam chioară !

   O citi de trei ori, a treia oară a râs chiar cu lacrimi, după care trase concluzia:

   - Nu merge şi pace! Cu aşa dedicaţie, nu pot obţine de la ea decât două palme. Mai bine să încerc ceva aforistic, scotocind adânc în cufărul cu romantism. De exemplu: Din părul tău creţ aş vrea să culeg mărul creţesc al ispitei. Hm! Tare ideea asta cu mărul din păr. Sună bine dar cred că voi culege mai degrabă mărul domnesc al discordiei cu nevastă-mea. Mult mai bine ar fi să zic aşa: De când soarbe cu nesaţ din elixirul sufletului tău, inima mea a luat-o razna şi nu mai vrea să ia pastile. Superb, dar cam farmaceutic. Am alta şi mai tare: Cuprins de frenezie idilică, micuţul meu Cupidon este hotărât să ţi-o tragă cu arcul. Vai de mine! Am devenit brusc vulgar! Dumnezeule, nu mă recunosc! Cred că am început să întineresc.

   Odată cu ivirea zorilor, maestrul s-a înfuriat şi a rupt toate hârtiile pe care apoi le-a aruncat la coşul de gunoi al istoriei literare. În cele din urmă, luminat, îşi zise:

   - Nu-i mai scriu nimic! La viitoarea serată,  dacă mai vine, mă voi apropia discret de ea şi-i voi zice simplu: ,,Domnişoară, şi eu te iubesc!" Ea va râde de mine în hohote şi totul va fi minunat.

   A sosit şi viitoarea serată. Maestrul i-a spus domnişoarei că şi el o iubeşte, la care ea a răspuns râzând în hohote:

   - Dragă maestre, eu am vrut să spun că vă iubesc minunatele definiţii, dar n-am mai apucat. Acum însă, pot să vă spun cu mâna pe suflet că vă iubesc... şi aforismele.

                                                                                            Mihai  FRUNZĂ