Laureatul

Credo: chiar şi o carte foarte mică poate să-ţi fie Biblie.

                                                LAUREATUL

   - Iubirea mea astrală, zice Hanibal, în seara aceasta vom avea musafiri.

   - Pe cine ? Iar vin nesuferiţii de Popeşti ?

   - Nu. Nu vin Popeştii. Vor veni trei mari critici literari.

   - Cu ce ocazie ?

   - Vin să-mi înmâneze, într-un cadru intim, diploma de ,,Mare iubitor al cărţii" care se acordă celor mai merituoşi ambasadori ai eternului livresc.

   - Păi, dacă nici tu nu eşti merituos şi livresc, atunci cine ? Vorba aia, eşti prozator, eseist, poet, autor de aforisme, epigramist şi cronicar sportiv, pe deasupra.

   - Aşa este. Cu aşa merite aş putea ajunge şi ambasador la UNESCO. Dar...să vedem cu ce-i tratăm pe oaspeţi. Coniac avem ?

   - Avem. Lacrima lui Ovidiu.

   - Ovidiu !? Cam demodat, dar merge. Preferam Bacovia. Îmi aduce aminte de marii simbolişti francezi în frunte cu celebrul Courvoisier. Dar şi francezii ăştia sunt nişte ignoranţi. Noi avem un coniac Ovidiu, dar ei n-au fost în stare să fabrice un coniac Baudelaire. Ce altceva mai avem ?

   - Mai avem nişte vin de Murfatlar.

   - Murfatlar! Ca mare iubitor al cărţii aş opta pentru Panciu. Ştii, la Panciu a murit marele nostru prozator Ioan Slavici.

   - Slavici? Ce-a mai scris şi ăsta?

   - Habar n-am, dar la Panciu nu putea să scrie decât proze bahice.

   - Eram sigură. Toţi beţivii au ajuns mari clasici. Chiar şi Caragiale le trăgea straşnic cu berea. În acest sens şi tu ai şanse să devii măcar un mic clasic.

   - Hai, iubito, să lăsăm pălăvrăgeala! Gustări avem ?

   - Avem. Icre uşor negre, salam de toamnă şi caşcaval albastru.

   - E bine. Totuşi, ne mai lipseşte ceva. Ceva de decor ca să punem aici, printre bibelouri.

   - Să punem o vază cu flori. Cu trei trandafiri.

   - Nu de o vază este vorba, zice Hanibal cu dezolare în glas.

   Se apucă să caute. Căută vreo oră prin toată casa, dar nu găsi. În cele din urmă, ieşi ca o vijelie şi sună îndelung la uşa vecinului. Acesta a apărut destul de greu, cu ochii buimaci şi îmbrăcat într-o pijama cam folosită pentru că dungile îi deveniseră oblice. Hanibal i se adresă tremurând:

   - Vecine, te rog în genunchi, salvează-mă! Împrumută-mi, doar pentru seara aceasta, o carte !!!

                                                                                  Mihai  FRUNZĂ