Moșul nostru drag

   Soneria țârâie prelung, deși nu funcționează de anul trecut. Hanibal deschide ușa uluit:

 -Vai, Moș Crăciunule! Ce surpriză! N-ai mai venit de opt ani. Intră, te rog!

 - Ești singur acasă? întreabă Moșul privind iscoditor spre televizor.

 - Singur, Moșule. Doar eu și Macaulay Culkin. Adică, nu. Sunt și cu Mișulică. Are doi ani și acum doarme dus în camera vecină. Doar, pentru el ai venit, nu-i așa?

 - Sigur că pentru el. Dar, mama lui Mișulică unde este?

 - S-a supărat pe mine pentru că nu i-am cumpărat o rochie de seară și azi dimineață a plecat la maică-sa. Și acum, arată-mi ce jucării i-ai adus copilașului!

 Moșul poartă în spate un sac aproape gol. Cotrobăiește îndelung în el și, în cele din urmă, scoate un pistol. Zice:

- Ce spui de jucăria asta?

- E cam nepotrivită pentru vârsta lui. În plus, încurajează violența.

- Altă jucărie n-am. E criză mondială și sărăcie mare. Doar jucăriile astea mai merg. Și să știi că este o jucărie adevărată. Are și glonț pe țeavă. În concluzie, sus mâinile și să trecem la treabă! Unde sunt banii ?

- În dulapul din bucătărie, răspunse Hanibal tremurând cu glas cu tot.

Au intrat în bucătărie. Hanibal mergea cam sacadat din cauza jucăriei care îl înghiontea continuu în spinare. Deschise dulăpiorul, bâjbâi puțin și zise îngrozit:

- Aici nu mai este niciun ban ! Scumpa soție m-a jefuit înaintea ta. Probabil că, mâine dimineață, va umbla îmbrăcată în rochie de seară.

- Asta e! zice Moșul. Sunt un veșnic întârziat. Și facultatea am făcut-o după ieșirea la pensie. Atunci, scoate bijuteriile!

- Imediat, dragul meu Moș! Hai în dormitor! Bijuteriile sunt în caseta de la oglindă. Dar, să știi că sunt false. Te rog să fii discret! Nevastă-mea nu știe. Ea crede că-s diamante și perle naturale. Natural că trebuia s-o mint.

Deschise caseta. Era goală. Din spate se aude glasul dezolat al Moșului:

- Iar ai fost jefuit! Ce să mă fac cu tine? Mă uit prin casă și nu mai văd nimic bun de furat. Ce meserie ai, pârlitule?

- Sunt poet postmodernist, Moșule drag.

- Poet?! De ce n-ai scris, dracului, pe ușă că nu mai intram? Acum plec. Te las sănătos!

Moșul se îndreptă glonț spre ieșire. În trecere, a luat de pe o masă o sticlă cu bere.

- Măcar să mă aleg și eu cu ceva, zise profund înciudat.

- Ia-o, Moșule! Ți-o dau din toată inima. Dar să știi că am tras două gâturi din ea.

Moșul a apucat sticla și i-a dat repede conținutul peste cap.

- Minunată, zise el. Amară și caldă. Prinde bine pe gerul de afară. Băi, poetule, am și eu o curiozitate. Câți ani ai?

- Numai 40, Moșule.

- 40?! Și la vârsta asta mai crezi în Moș Crăciun? Să-ți fie rușine! Faci de râs literatura română. Chiar și pe onirici. N-am încotro! Te șterg de pe lista mea și te trec pe lista lui Fane Mânălungă care-i un Moș la fel de pârlit ca și tine. De aceea, nu mai are rost să-ți spun ,,la revedere! ,, Adio!

                                                                                                                                                                            MIHAI  FRUNZĂ