Capitalismul sălbatic

Scufițul roșu care a descoperit una din ultimele păduri din România.

                                  CAPITALISMUL SĂLBATIC

   Este o zi minunată de primăvară: pădure, soare, flori, iarbă verde, ciuperci, gunoaie. Printre ele se plimbă nostalgic proaspătul șomer Mitică Vânătoru. Deodată, din spatele unui stejar încă secular, îi răsare în cale un lup năpârlit și jigărit.

   - Bună ziua, cetățene! zice el cu un rânjet cam știrb. Îmi pare rău să te anunț că trebuie să te mănânc. Sunt tare flămând. N-am mâncat de două săptămâni și simt că glicemia mi-a scăzut catastrofal. Dumneata pari un tip dulce.

   - Dulce pe naiba! răspunde Mitică. Sunt cătrănit rău. M-au dat afară din serviciu și sunt tare amărât. Sunt mai amar decât fierea.

   - Ce să fac, omule? M-am obișnuit și cu gustul amar. Cafeaua o beau fără zahăr. Așa că fă-ți rugăciunea din urmă!

   - Stai puțin, onorabile lup! Mai întâi, spune-mi de ce ai ajuns în halul acesta? Nu vreau să mor și de curiozitate.

   - Pentru că nu mi-au mers afacerile. Suntem o țară de tot râsul. Am început cu un stabiliment cu Scufițe roșii, dar pentru că nu era legal, Scufițele m-au părăsit și au plecat toate în Olanda. M-am reprofilat și am deschis un magazin de desfacere a cărnii de miel. După o lună, mi l-a închis ANAF-ul pentru că un bon fiscal era de negăsit. În cele din urmă, am intrat într-o afacere cu lemne dar, în două luni, pădurea a dispărut în Ungaria. M-am refugiat în păduricea asta aproape cheală unde nu este nimic de mâncat în afară de ciuperci. Și uite în ce hal am ajuns!

   - Vai, ție, stimabile lup! De ce nu te înternezi într-o grădină zoologică?

   - Glumești, desigur! Acolo se face o foame și mai mare. Dar, spune-mi, te rog, ești social-democrat sau liberal?

   - Sunt apolitic, lupule drag.

   - Păcat. Aș fi mâncat cu mare plăcere unul din ei. Era bine să fi fost măcar ecologist. Ăștia-s cu verdeața  și sunt cu siguranță bogați și în vitamine. N-are a face! Te voi mânca așa cum ești, apolitic și pricăjit ca și mine.

   - Lupule scump, nu te grăbi! Vei face o indigestie regretabilă și-ți vei rupe și ultimii dinți. Îți ofer un pont. În spatele tufișului acela, culege ciuperci mama Scufiței roșii. Arată minunat: dolofană și pufoasă. Îți doresc poftă bună! Eu te las pentru că am rând ca să iau cardul  pentru medicul de familie.

   Zicând acestea, Mitică Vânătoru o zbughi ca un sprinter veritabil pe cărarea care șerpuiește spre casa de asigurări de sănătate. Mama Scufiței roșii era, de fapt, propria lui soacră, o viperă grasă și mare amatoare de mânătărci.

   ... Ziarele de a doua zi au scris că, în păduricea vecină, au fost găsite resturile unui lup devorat de o fiară necunoscută.

                                                                                                 MIHAI  FRUNZĂ