Harem de haram

Nuntaș care are darul să calce dansatoarele din buric pe picioare.

HAREM DE HARAM

     de Mihai FRUNZĂ

    A sosit vremea să mă însor. Pețitoarele mă sufocă. Eu, în schimb, sunt îndrăgostit până peste cap de cele zece logodnice. Nu pot să renunț la niciuna din ele. Gina este înaltă și zveltă, Lili este micuță și durdulie, Sanda este blondă cu sâni generoși, Cristina este brunetă cu sâni zgârciți, Manuela compune sonete de dragoste de țară, Sorina compune rondeluri de dragoste de oraș, Vivi este vivace cu ochii verzi, Lola este drăguță și isteață, Cici este prostuță și dezleagă integrame de Laurențiu Belei, iar Fifi este urâtă foc dar moștenește o mătușă pe care o cheamă Tamara. Inima îmi este împărțită iremediabil în zece cămăruțe: două atrii și opt ventricule. Nu mă pot hotărî pe care din ele s-o fac doamna sufletului meu pribeag. Ideea mi-a venit uitându-mă la serialul cu Suleyman Magnificul.

   Le-am luat pe toate într-o călătorie în Dubai. Am obținut rapid cetățenia arabă și m-am căsătorit cu toate zece. A fost o nuntă ca-n povești, după care a început viața de calif.

   Prima parte a zilei mi-o petreceam prin piețe și bazaruri. Mă întorceam acasă ca o albină. În următoarele trei ore mă transformam în cel mai iscusit bucătar. Să gătești pentru zece femei  nu-i treabă ușoară, mai ales când gusturile sunt atât de diferite. Gina dorește biftec tartar de bou de baltă, Lili - șașlâc cu dovlecei, Sanda - berbec la cuptor umplut cu pițigoi, Cristina - chebap grecesc de capră neagră, Manuela - tochitură filipineză de porc spinos, Sorina - capîntortură la rotisor static, Vivi - calcan de casă afumat cu pipa cu piper, Lola - cobră înăbușită în sos de venin de tarantulă, Cici - pulpă de struț la tavă asezonată cu integrame de Laurențiu Belei și Fifi - melci iuți cu maioneză la foc lent pe grătar la nisip.

   După masă, timp de două ore spălam vasele cu multă grijă ca să nu fac zgomot. Soțiile își făceau siesta cu o cafeluță, o narghilea și o integramă de Laurențiu Belei. Laurențiu Belei nu mai prididea să facă atâtea integrame așa că eram nevoit să mai compun și eu.

   Spre seară, eram total istovit. Mâinile și picioarele îmi fâlfâiau precum steagul american pe Capitoliu după ce l-au salvat gâștele călătoare. În cele din urmă, adormeam la televizor la serialul cu Suleyman Magnificul. Moțăiam cinci minute și, reconfortat de marele sultan, mă îndreptam spre patul conjugal, urmat îndeaproape de cele zece soțioare. Și așa zi de zi...

    Am rezistat eroic trei săptămâni. Aceste rânduri vi le scriu din America de sud. Trăiesc ascuns în jungla amazoniană, adoptat temporar de un trib aborigen alcătuit numai și numai din bărbați care n-au auzit în viața lor de Lauențiu Belei.