Cadoul de Crăciun

- Moșule, te rog să nu mă bați prea tare la poponeț! Promit să mă fac băiat cuminte și să mă joc frumos cu fetițele.

CADOUL DE CRĂCIUN

de Mihai Frunză

   În seara de ajun, a trecut pe la noi unchiul Vasile din Diocheți.

   - Bine ai venit, nea Vasile! zice tăticul. Tocmai aveam nevoie de cineva care să facă pe Moș Crăciun și să-i dea jucăriile micuțului Alexandru.

   - Nu vă este rușine, măi copii? Ce, eu sunt moș, netrebnicilor? N-am decât 69 de ani!

   - Nu ești moș, moșule! Ești unchi. Dar te deghizăm noi în moș. Uite, ia pantalonii aceștia roșii de trening, căciula cu ciucurași și barba portocalie! Hai, repede, că acum apare micuțul!

   Peste cinci minute, unchiul Vasile a bătut la ușă cu săculețul în spinare.

   - Ho, ho, ho! zise el. A venit unchiul la băiețelul cel cuminte.

   Băiețelul l-a privit suspicios, după care i-a scos la vedere o limbuță de un cot și ceva, i-a scuipat furtunos bocancii și i-a zis:

   - Ulâtule, ai baba vede!

   - Ce zice de baba mea? sare moșul ofuscat.

   - Zice că ai barba verde, îi traduce prompt tăticul. Încă nu știe prea bine culorile.

   Moșul bagă mâna în săculeț și scoate o jucărie mărișoară și roșie.

   - Uite, puișor, pentru că ai fost cuminte și scuipi numai bocanci, ți-am adus o mașină de pompieri.

   - Nu vleau pompei, boule! zice micuțul. Eu vleau poiție!

   - Ce zice derbedeul? întreabă moșul nedumerit.

   - Zice că vrea o mașină de poliție, boule, îi traduce mămica.

   - De unde mă-ta să-ți dau mașină de poliție, huliganule? Ia-o pe asta, de pompieri, că mă grăbesc. Mă așteaptă mătușa Filofteia ca să facem cârnații.

   - Eu vleau cânați de len! precizează Alexandru.

   - Cârnați de ren!? se miră moșul. Bine că nu vrei cârnați de porc spinos.

   Moșul s-a așezat pe un scaun. Alexandru îi analizează atent bocancii și zice:

   - Uite, aici, nenea mosu ale caca de len!

   - Nu-i de ren, căcăciosule mic! Este de câine maidanez. Strada voastră colcăie. Reni maidanezi încă nu aveți.

   Între timp, micuțul Alexandru a luat mașina de pompieri, a făcut vreo două ture cu ea prin cameră, după care s-a hotărât s-o parcheze. S-a urcat în brațele moșului și, cu mare dexteritate, a introdus-o în pantalonii lui de trening. Moșul a început să urle îndurerat:

   - Văleu, vitezomanule, mi-ai călcat pompierul cu tulumba! Dacă a murit, mă ucide Filofteia!

   - Eu vleau masină de poiție! zice Alexandru cu mare consecvență în glăscior, în timp ce mașina de pompieri, precum una adevărată, trecuse la demolarea pereților și a acoperișului.

   Se aude soneria. Deschide tăticul. În ușă apare figura rotofeie a unui polițist cu burtică. După nasul roșu, pare de la circulație.

   - Bună seara, zice el. Sunt agentul principal Potârniche. A cui este mașina indigo de la poarta dumneavoastră?

   - A mea, răspunde Moș Crăciun, mândru nevoie mare. Am cumpărat-o acum zece ani din Germania la mâna a treia, dar vopseaua este încă la prima mână.

   - Ai parcat în loc interzis, moșule, și ai blocat circulația pe toată strada. Hai cu mine în mașina poliției ca să-ți scriu amenda!

    Moșul își aruncă fesul, barba și pantalonii roșii de trening cât colo. A ieșit, împreună cu agentul principal Potârniche, numai în izmene. În urma lor, micuțul Alexandru strigă vehement:

   - Vleau si eu masină de poiție!