D-l Goe de Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale este maestrul necontestat al genului
scurt. În această indubitabilă calitate și-a permis să scurteze și titlul schiței
Domnul Goe, care a ajuns în final, cam ciudat, D-l Goe.
D-l Goe este o obrăznicătură mică, surprinsă
într-un moment fericit al copilăriei sale: o călătorie cu trenul. Profită de
ocazie și face tot felul de năzbâtii: se închide în toaletă, scoate capul pe
fereastră și își pierde bereta de mariner sau de marinal, cu
bilet cu tot și, ca o apoteoză, trage semnalul de alarmă.
Încerc un exercițiu de imaginație și mi-l
închipui pe mariner la maturitate.
Este
chel, vesel nevoie mare și hăhăie tot timpul. La fel de neastâmpărat, își
pierde vaporul și bereta. Ca recompensă, este numit staroste peste
transporturi. Semnalele de alarmă trase de alții, care anunță că trenurile au
luat-o razna iar flota a dispărut în Triunghiul Bermudelor, îl asurzesc. Ca să
scape de ele, trenul vieții îl urcă repede și mai sus. O mamițică blondă
și nurlie îi este tot timpul aproape. Primește vizita lui George
Bush-junior, alt copil neastâmpărat și, ca să-l îndulcească, îi toarnă dulceață
în galoși...
... dar, se pare că am deraiat de la
subiect. Cel cu dulceața în galoși nu este D-l Goe, ci Ionel, o altă
obrăznicătură din altă schiță a marelui Caragiale. Obrăznicătură care, mai mult ca sigur, a
ajuns cel puțin prim-ministru...
Mihai
Frunză,
fost copil cuminte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu