Dacă dragoste nu e...!

DRAGOSTE CU ORICE PREȚ

schiță umoristică de Mihai Frunză

Mitică Catargiu a rămas singur. Marea lui iubire, Violoncela, l-a părăsit brusc, zicându-i:

   - Băi, Mitică, ești o mămăligă! Dacă nu ești în stare să furi fonduri europene, plec cu deputatul Manalonga.

    Și a plecat. Mitică și-a zis:

    - Trebuie să existe și femei care prețuiesc dragostea adevărată. Plec în căutarea lor.

    A plecat îmbrăcat frumos, cu izmenele cele noi. A intrat în barul din colț. La o masă, o femeie singură bea un suc. E frumoasă în draci.

   - Aș putea să stau și eu la masa aceasta cu două picioare superbe? întreabă el.

   - Și tu ești singur? întreabă frumoasa.

   - Ai ghicit. Sunt în căutarea unei iubiri reale. Sper că am nimerit bine.

   - Sigur că ai nimerit, voinicule. O sută de euro și o ai pe tavă.

   Mitică a făcut ochii mari cât cepele norvegiene, s-a ridicat de la masă și a plecat profund dezolat. A luat-o haihui pe străzi și a intrat în parc. Aleile sunt aproape pustii și păsăricile nu prea ciripesc. În sfârșit, într-un colț discret, pe o bancă, o făptură angelică citește o carte. Se apropie de ea și-i zise cu emoție vibrantă:

   - Este liber locul acesta liber de lângă dumneavoastră?

   - Daaaaaaaa, răspunse scurt făptura.

   - Dar locul din inimă?

   - Ventriculul stâng este gol-goluț, zise angelica. Eram sigură că o să apari, prințule hoinar. Știi, eu sunt poetă. Scriu versuri de dragoste, dar nu am inspirație. Așa că, aș vrea să te angajez. Tu te prefaci că mă iubești și-mi faci declarații înfocate, iar eu îți voi dedica poeme mistuitoare. Îți ofer o sută de euro pentru fiecare poem.

   Mitică e de-a dreptul năucit. Se ridică de pe bancă fără să salute și ieși în fugă din parc. Din neatenție, se lovi de o altă femeie. O privi. Era magnifică: blondă, suplă, înăltuță, cu sânii zburdalnici și ochii verzi ca leușteanul.

   - Mă scuzați! zise el, adunându-i poșetuțele de pe jos.

   - Nu face nimic, zise ea cu un glas de clopoțel de școală generală. Mă numesc Violina  și sunt soția senatorului Pungaciu.

   - Eu sunt Mitică, zise Mitică, și sunt singur și dezolat.

   - Vai, ce coincidență! explodă Violina. Știi, Mitică, eu am de toate: soț, bani, relații, bani, vilă, bani, limuzină, bani... Numai dragoste n-am. Adică, și eu sunt singură și dezolată.

    S-au mai plimbat puțin, după care ea a zis sfios:

    - Am o idee. Senatorul e plecat într-o delegație în Coreea de Est. Să mergem la mine!

    Au mers. Violina a deschis cea mai scumpă șampanie și a zis:

    - Este cel mai eficace elixir al dragostei adevărate.

    Au băut cu nesaț. Ea s-a amețit bine și a dispărut puțin prin uriașul budoar. A revenit goală. Mitică a privit-o buimac și a zis ușor bâlbâit:

    - Ești di-divină! Te adodor!

    - Vezi, micuțule rătăcit, că ți-ai găsit marea dragoste? spuse didivina, după care adaugă gingaș: Dar... dai și tu o sută de euro, acolo. Te asigur că merită!