Eminesciană

                             

   Telefonul sună prelung. Este Costică Bodler - Coţofăneşti.

    - Dragă Hanibal, zice el, ştii ce zi este astăzi ?

    - Sigur că ştiu. Este ziua de naştere a lui Eminescu.

    - Bravo ! Bine că n-ai uitat. La Casa scriitorilor are loc un simpozion. Mergem şi noi ?

    - Mergem.

    S-au întâlnit la colţ.

   - Casa scriitorilor e cam departe, zice Costică. Până una-alta, hai să intrăm la Casa vinurilor de peste drum.

   Au intrat. Barmanul Cătălin îi întâmpină jovial. Zice :

   - Ziua lui Eminescu trebuie cinstită cum se cuvine. Cu ce vă servim ?

   - Dorinţa noastră ar fi să ne dai un vin gratis.

   - De-aş avea, v-aş da cu plăcere. Dar n-am decât un vin cu bani. Vi-l pot servi, însă, pe datorie, alături de o fleică la grătar. Este atât de fragedă !

   Au fost de acord. Vinul pe datorie era minunat. Au băut trei sticle. Mai mergea una.

   - Cătăline, unde eşti ? strigă Hanibal. De ce nu-mi vii, mototolule ?

   Cătălin apare într-un târziu. Se scuză politicos:

   - Trecut-au anii când veneam ca un fulger. Am îmbătrânit şi eu.

   S-a evaporat şi a patra sticlă. Au mai comandat încă una. Costică e nemulţumit:

   - Chelnerul acesta soseşte mai greu decât o scrisoare de la Botoşani. Pe a treia  n-am primit-o nici acum. Parc-ar veni din străinătate !

   S-a făcut târziu. Cele opt sticle goale de pe masă par obosite. Simpozionul se terminase demult.

   - Eu plec acasă, zice Hanibal. Trec pe la ţiganca din colţ şi iau o floare albastră ca s-o îmbunez pe Pompilia. La ora asta e cam nervoasă.

   - O, rămâi ! sare Costică. Mai am un singur dor  şi plecăm. Nu te speria ! Mi-e dor de o şampanie, nu de Doina. Doina m-a părăsit anul trecut pentru un Făt Frumos din Tei. Sau din Ferentari. Nu sunt prea sigur.

   - Şi dacă nu rămân, o bei singur ? Nu te-ai săturat de singurătate ?

   Şampania a sosit îndată. Costică s-a ridicat în picioare cu gând să ţină un toast în cinstea marelui bard naţional. Hanibal se holbează la el şi zice împleticit :

   - Ce te legeni în halul acesta, beţivanule ? Parc-ai fi un fotbalist de la Steaua !

   Aproape când se bate miezul nopţii, epigonii lui Eminescu au părăsit Casa vinurilor şi au pornit veseli spre barul Veneţia, unde erau aşteptaţi în prag de chelnerul Călin. Dar, astea sunt file din altă poveste...