Un chilipir bibliofil
Robinson Crusoe de Daniel Defoe
Apărut în 1719, cică ar fi primul roman
scris în limba engleză. Este inspirat din aventura lui Alexander Selkirk, un
marinar scoțian naufragiat pe o insulă exotică pustie. Asemeni lui, pățește și
acest imaginar Robinson Crusoe din romanul lui Defoe.
Pe insulă se bucură de o viață ca-n povești:
cocotieri, palmieri, maimuțe, bananieri, papagali, păsări colibri, șerpi boa,
din când în când pirați demenți, fructe de mare, marinari răsculați, rechini,
scorpioni și alte vietăți drăguțe precum o căpriță de care se și îndrăgostește.
În viața lui Robinson mai apare un personaj: un indigen puțintel canibal. Nu
apucă să-l mănânce pe apetisantul Crusoe, pentru că acesta l-a convertit rapid și
salutar la creștinism. Ca atare, aborigenul ținea post de carne și a fost
botezat Vineri.
Nu ne este clar dacă Vineri
a devenit catolic sau anglican, dar asta e mai puțin important.
După 28 de ani, viața în Paradis se sfârșește.
Robinson este pescuit de o corabie și dus
acasă. La Londra îl aștepta o viață ca la Londra: nevastă, aglomerație, ceață,
omnibuze, soacră, pâclă, taxe, ponei, burniță, impozite, negură, datorii la
bancă, Shakespeare, hoți de buzunare, vagabonzi, căderea bursei, polo pe cai,
detectivi particulari, omletă cu cârnați, biftec tartar. Vineri ținea post.
Mihai Frunză
singur în bibliotecă
Din păcate, destinul îți surâde rar în viață. Și, dacă atunci nu te prinzi... Înțeleg că Alexander Selkirk și-a ratat șansa. Dar ce-o fi avut Defoe cu bietul Robinson de „l-a salvat”?! Neinspirat final!
RăspundețiȘtergere