Ciuma de
Albert Camus
Este un roman existențialist, apărut în 1947 la editura
pariziană Gallimard. Celebrul prozator francez tratează literar cazul
unei epidemii de ciumă din orașul algerian Oran.
Ca întotdeauna, cititorul român se simte
frustrat și regretă că niciun mare clasic de-ai noștri n-a scris un roman
antologic despre ciuma lui Caragea. Sau despre o soacră, personaj care în
mentalul nostru colectiv este asociat tot cu o ciumă. Soacra cu trei nurori de Ion Creangă este o biată poveste cu iz de
snoavă și nicidecum un monument literar. Timpul nu este însă pierdut, dar
trebuie grabnic recuperat. Câteva idei stau să țâșnească.
După cum se știe, ciuma este un cuvânt
sinonim cu pesta. Pesta ne duce involuntar cu gândul la frații noștri maghiari.
Ca și Buda, de altfel. Subiectul este delicat, așa că mergem pe alt fir.
Firul ne-a fost oferit pe tavă de generoșii
noștri guvernanți, care ne-au fericit cu o drăgălașă pestă porcină. Epidemia nu
atacă omul, dar atacă scumpul nostru prieten, purcelușul. Porcii mor sau sunt
omorâți preventiv și vreo zece ani de aici înainte, vom ține o dietă foarte
sănătoasă, numai cu carne de pasăre. Aceasta este varianta optimistă, căci este
posibil ca perfida gripă aviară să revină tiptil, caz în care vom apela salutar
la soluția lui Grigore Alexandrescu: boul și vițelul.
Mihai Frunză,
medic
specialist în pesta dentară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu