Lacul

în viziunea criticului de artă culinară Mihai FRUNZĂ

    Spiritul meu artistic are astăzi chef să se bucure de niscaiva peisaje. Mă uit pe fereastră. Văd: gunoaie, gropi în asfalt și o baltă.

   - O baltă! îmi zic. Ce coincidență! Vizavi s-a deschis expoziția pictorului peisagist Toni Tzapu, cu tema Lacul. Merg s-o vizitez!

   Intru. Maestrul este singur, poartă pe cap o bască roșie cu moțul cam pleoștit și ține în mână un pahar cu vin cu picior alb.

   - Poftiți! zice el. Îmi pare rău, dar am un singur pahar. Dacă vreți să degustați, vi-l dau pe al meu pentru două minute.

   - Mulțumesc, maestre, dar vreau să degust doar arta dumneavoastră picturală.

   Încep periplul cu lucrarea LAC ÎN SOARE. Tabloul reprezintă un astru cu multe raze. Unde o fi lacul? mă întreb. Este pe rama tabloului, îmi zice Toni. Este un lac strălucitor, foarte rezistent la apă, pe bază de policarbonat.

Trec la tabloul următor, LAC CU MAC. În sfârșit, iată un lac! Pe lac plutește în derivă un mic rățoi din material... plastic. Maestrul, cu paharul la gură, măcăie cu satisfacție, ceea ce mă determină să trec la LAC ALPIN. În tablou putem distinge un alpinist obosit, lac de sudoare. Nu știu dacă mirosul vine de la tablou sau de la maestrul, așa că mă îndrept grabnic spre LACUL ROȘU. În prim-plan, se vede o mână imensă de femeie, dată violent cu ojă verde.

   - Este mâna modelului meu, mă lămurește Toni Tzapu. Este o roșcată delicioasă, dar are un defect: este daltonistă.

   Părăsesc modelul fără să-i dau mâna și ajung la LACĂTUL LACUSTRU.  Pe malul unui lac secat se vede o bărcuță de hârtie legată cu un lanț imens. Un lacăt la fel de imens o apără de pirații danubieni. Sper să-mi revin din șoc cu PARPALAC ÎN AMURG. Pânza reprezintă un bărbat cu părul alb, în amurgul maturității. Este îmbrăcat într-un trenci dintr-un material lucios, care face ape-ape. M-am mai liniștit, când la orizont apare lucrarea LACUL TITICACA. Pe malul unei ape, se întrezărește discret profilul unui individ cu pantalonii în vine. Maestrul mă lămurește îndată:

   - Individul se numește Titi. E primul român care a ajuns în Munții Anzi.

    Cu mândrie patriotică mă îndrept spre LAC ÎN OGLINDĂ. Pe pânza verde se vede doar un cal. Nu pricep nimic. Maestrul mă ajută îndată.

   - Ce-i așa filozofie? zice el. CAL înseamnă cuvântul LAC văzut în oglindă.

   Profund uluit, o zbughesc pe ușă afară, mergând cu spatele. În urma mea, glasul maestrului Toni Tzapu mă apostrofează violent:

   - Domnule, ai sărit peste capodopera salonului. Întoarce-te!

   - Nu mă întorc! zic eu ușor gâtuit. Am sărit-o pentru că se numește IAZ CU PÂRLEAZ.