PICNIC
ÎN SUFRAGERIE
o
schiță veselă de Mihai Frunză
- Iubita mea dragă și iubită, zise Hanibal cu un glas ușor
sughițat, nu-mi pasă că-i pandemie, așa că vreau să ieșim la tradiționalul
picnic de armindeni!
- Ție nu-ți pasă, cerbul meu micuț și
carpatin. Ai noroc că virusurile mor instantaneu în apropierea ta. Dar, mie îmi
pasă. Eu nu-s îmbibată cu bactericid de
prune.
- Și atunci ce propui?
- Am o idee mult mai sănătoasă, zise
Pompilia. Vom petrece picnicul acasă.
- E aberant, ciocârlia mea! Păi, unde este
iarba?
- Este în sufragerie, pițigoiul meu! Du-te și
vezi! Am așternut covorul persan cel verde, pe care l-am primit cadou la nuntă.
Tocmai l-am dat jos din
pod.
- O, dar e chiar frumos! remarcă Hanibal. Șoarecii
n-au reușit să-l roadă în întregime.
- Nu-i așa că-i frumos? zice Pompilia. Vom
sta întinși pe el, vom mânca mici și vom bea bere pe săturate. Ne vom simți ca
pe iarba verde de acasă.
- Stai, că nu-i în regulă, turturica mea!
Lipsesc tufișurile! Eu unde îmi voi face micile ieșiri după bere?
- M-am gândit și la asta, cintezoiule! Vei
ieși în balcon. Îți voi pune olița de noapte lângă ficus.
- Olița!? sări Hanibal ofensat. Este prea
mică și risc să n-o nimeresc!
- Bine, iubițel! Se rezolvă. Îți voi pune
cazanul de rufe.
- Așa, da! zise Hanibal mulțumit. Să începem
picnicul!
Au mers în bucătărie. Pe plita aragazului au
așezat o tablă imensă și grătarul era gata. Pe el, au încăput cu greu cei 80 de
mici.
-Până se fac, hai pe covor! zise Pompilia.
Cele 48 de sticle cu bere sunt deja acolo. Bem și facem nebunii.
De băut, au băut, dar nebunii n-au făcut.
Hanibal adormise. Pompilia nu-l vedea prea bine, pentru că micii au umplut casa
cu fum. A deschis larg fereastra de la balcon. După câteva minute, în cadrul
ferestrei, au apărut două chipuri.
- Cine sunteți voi? îi întrebă Pompilia puțin
mirată. Și cum ați ajuns aici, pentru că noi stăm la etajul 5?
- Suntem pompierii, zise unul din ei. Ne-au
chemat vecinii din cauza fumului.
- V-au chemat degeaba. S-au ars puțintel
micii pe grătar. Dar sunt încă suficient de comestibili.
- Atunci, ne scuzați! Noi plecăm.
Brusc, Pompilia are o revelație:
- Nu plecați, băieți! Dacă tot ați venit,
poftiți înăuntru! Sunt mici pe săturate, așa că vă invit la picnic. Și pentru că
soțul meu doarme buștean și sforăie abitir, sper că aveți la voi și tulumbele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu