Literatura bunului gust

Bogdan Ulmu ne arată jovial mâna cu care scrie eseuri delicioase despre chiftele şi sufleuri.

   Bogdan Ulmu, pe lângă faptul că îmi este prieten, posedă şi alte calităţi intelectuale remarcabile: este regizor de teatru, scriitor serios, scriitor de umor şi gastronom gustat de marele public. În această ultimă calitate a scris câteva cărţi şi este realizatorul unei emisiuni de televiziune. Cea mai recentă ispravă a sa este volumul Vina şi Vinul gastronomiei, apărut la editura BCC Publishing din Bucureşti. L-am citit cu maximă apetenţă.

Năstruşnicul său reţetar alfabetic, pe lângă oarece salivaţii, mi-a produs şi multiple accese vesele. De la alivancă la zarzavatul pentru ciorbă, vorbele meşteşugite ale maestrului te determină să întrebi: autorul este scriitor sau bucătar ? În cele din urmă tragi concluzia că este un metis reuşit între cele două specii de vieţuitoare inteligente. Există şi un mic risc pe care trebuie să ni-l asumăm: încercând să gătim după reţetele lui Bogdan Ulmu s-ar putea să ne facem de râs în faţa invitaţilor la masă. Drept urmare, recomand ca experienţa să fie făcută numai pe musafiri cu simţul umorului atestat.

   Iată câteva perle găsite prin bucatele sale, perle care nu mi-au rupt dinţii precum cele dintr-o scriere cu iz istoric citită în copilărie: brânză falsă, butoiaşe drăgălaşe, cartoafe umplute, chiftele de burtă, coasta lui Adam, drob rapid ( a nu se consuma de către stelişti), fasolică fiartă la ulcică, ficat de cursă lungă (ideal pentru băutorii de samahoancă), funduliţe prăjite ( a nu se confunda cu funduleţele), gogoşele beţive, jambon festiv, macrou şui, meniu Dracula, mere pe canapea, meniul slăbănogului, mititei măricei, parizer batjocorit, pizza mămăligarului, pui cocoşat, spumă de vară cu aspect de iarnă, scobitori umplute...

   În caz că nu ne plac bucatele sale pentru că suntem incurabili moftangii, autorul îşi ia o măsură de prevedere şi ne sfătuieşte: lăsaţi mâncarea soacrei şi interminabilelor ei rude, rânjiţi sardonic în faţa întregii familii şi plecaţi lent spre cârciuma preferată unde se sporovăieşte în voie despre lucruri superioare (femei) sau inferioare (alegeri).

   În concluzie, cine nu citeşte Vina şi Vinul gastronomiei de Bogdan Ulmu riscă să devină un subnutrit intelectual.