Marea nevoie

În faţa realităţii dramatice, autorul de comedie simte marea nevoie de a se lua cu mâinile de cap.

MIHAI  FRUNZĂ

MAREA  NEVOIE

Comedie  într-un  act  fiziologic

               PERSONAJELE :

               MINISTRUL- îmbrăcat în haine de gală

           

               PATROANA- foarte brunetă, îmbrăcată ţipător, grasă

               MIŞU- înalt, solid, tâmp

               VASILE- pirpiriu, sfrijit, smead

      

               HANIBAL  ZACUSCĂ - poet retroavangardist

               BEŢIVUL- beat

               CLIENTUL- îmbrăcat modest şi plin de nevoi

               NUMEROŞI INVITAŢI- majoritatea neinvitaţi

( Două şiruri lungi de cabine se întind în stânga şi în dreapta scenei. Fundalul este ocupat de un şir de pisoare, plasate la diferite înălţimi. În scenă îşi face apariţia un grup numeros şi gălăgios în frunte cu ministrul)

MINISTRUL:  Domnilor şi domnilor, să începem!  Sunt foarte grăbit. Până diseară mai am  încă trei inaugurări: un bordel thailandez, o bodegă somaleză şi o baie turcească, plus vernisajul unei expoziţii de artă culinară  brâncovenească.

PATROANA:  Să-i dăm drumul, domnule ministru, mânca-ţi-aş! Şampania este în salonul oficial.

MINISTRUL: Şampania mai târziu. Întâi să tăiem pamblica! (Brusc impacientat) Dar unde este pamblica?

PATROANA:  (mirată)  Panglica! La asta nu m-am gândit. (Către ajutoarele sale) Aduceţi repede o panglică!  (Din dreapta apare Mişu)

MIŞU:     Panglică n-avem. Am adus o sfoară. (Întinde o sfoară de cânepă. Doi tipi bruneţi o apucă de capete şi o întind.)

                                                             

MINISTRUL:   Ţineţi-o mai întinsă! Aşa! Vă rog, foarfeca!

PATROANA:   Vasile, foarfica!  N-ai auzit, boule?

VASILE:    (Intră cu o tavă)  Foarfica nu prea taie. V-am adus, în schimb, un şiş şi două săbii Ninja. Serviţi, domnule ministru!  Pe mine mă cheamă Vasile. (Ministrul le încearcă pe toate. Se opreşte la şiş. Îl apucă expert şi face cu el  câteva mişcări specifice. Apoi se apropie de sfoară pe care o taie îndelung,   dar solemn.  Izbucnesc aplauze. Din salonul oficial intră o frumoasă creolă cu o tavă plină cu pahare.)

MINISTRUL:   (Ia o cupă cu şampanie şi toastează)  Doamnelor şi doamnelor, este un moment istoric, unic şi istoric. Ca şi înaintaşul meu, Vespasian şi Titus, am onoarea să ctitoresc un măreţ edificiu al epocii pe care o trăim: prima privată privată. Guvernul nostru acordă o atenţie deosebită acestui domeniu de necesitate vitală. Privatizarea este piatra unghiulară a politicii noastre economice. Ne-am gândit foarte mult, dar totuşi puţin, pe ce anume să punem accentul. S-a spus că guvernele anterioare au privatizat totul. Imposibil!  Cu siguranţă că vom mai găsi şi noi ceva. Dar, unde?  Nevoia mare a guvernului nostru este să găsească unde. În industrie?  Cu neputinţă!  În agricultură? Aşijderea! În transporturi?  Haida-de!  În turism?  Peste poate!  Primul- ministru a zis atunci aceste vorbe adânci: „ Băieţi, deviza noastră este: privatizări mici, comisioane mari. Trebuie să jucăm şi noi la două capete!”   (Aplauze, strigăte,  urale)  Şi cum orice lucru are două capete, guvernul a decis să privatizeze imediat  cabinetele dentare şi privatele.  (Alte aplauze, alte urale)  Iată-ne astăzi martorii unui moment crucial: inaugurarea primei private private, cea cu numărul 69, din frumoasa noastră Capitală sau, cum i se mai spune în popor, micul Paris.  ( Aplauze, strigăte de bravo). De altfel, lingviştii de faţă ne pot confirma că termenul de privatizare vine de la cuvântul privată. Cuvântul acesta are ancestrale origini latine fericit altoite cu viezurele geto – dacic. În limba latină, latrina se numeşte vespasiană sau, mai pe înţelesul nostru, privată. Este un motiv în plus ca privatizarea să atingă apogeul cu privatele.  Vă doresc mult succes, mult noroc şi s-o folosiţi cu multă cinste.

MIŞU:              Fără-ndoială că dacă ne cinstim, o folosim.

MINISTRUL:   În încheiere, toastez pentru această superbă privată privată şi pentru adorabila sa patroană.  Daţi-mi voie să le îmbrăţişez pe amândouă. (Le îmbrăţişează)

PATROANA:  Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru frumoasele dumneavoastră cuvinţele  în limba latină.  Şi acum vă rog să poftiţi să ne vizitaţi localul.

MINISTRUL:   Cu foarte multă plăcere. (Ministrul pătrunde în incintă. Numeroasa suită îl urmează după vechiul tipic  al vizitelor de lucru).

                                                                  

HANIBAL ZACUSCĂ: Aşa zice şi poetul: ,,Românul, după cum se cere

                                                                      Doar în privată simte o plăcere"

PATROANA:   Domnule ministru, el este poetul Hanibal Zacuscă. Scrie poezii în lăcaşul  nostru. Ştiţi, după cum zice proverbul: ,,Românul s-a născut poet/ Dar scrie  azi pe internet." Lăcaşul nostru se vrea a fi o noutate mondială, europeană şi  chiar   balcanică.  Până când să fim sclavii privatelor turceşti turceşti? În  primul rând, am eliminat cele două sectoare tradiţionale, dar total demodate: bărbaţi şi femei. Pentru ce această oribilă discriminare de sex?  Conform  normelor europene, la noi aşa ceva nu există.  Cabinele sunt mixte. Pisoarele sunt, de bună seamă, numai pentru bărbaţi.

MINISTRUL:   (Puţin intrigat)  Da!  Dar de ce sunt aşezate la înălţimi diferite?

PATROANA:    Pentru că nu toţi bărbaţii sunt la fel de înalţi.  Nu dorim să facem discriminări de talie şi nici să se creeze probleme hidrodinamice delicate.  Priviţi! Acest pisoar aşezat aproape de podea este pentru clienţii pitici, iar acesta aşezat  deasupra ferestrei este pentru baschetbalişti şi alpinişti. Restul se adresează taliilor mijlocii. (Ministrul deschide uşa primei cabine. Priveşte înăuntru cu un aer  cunoscător)

MINISTRUL:    (Impresionat)  Cât confort!  Câtă luminozitate! Şi ce tron superb!  Tronul  este, fără doar şi poate, cu totul şi cu totul mirobolant. Dar, de ce are însemne heraldice?

PATROANA:    Pentru că aceasta este cabina regală.

HANIBAL  ZACUSCĂ: După cum zice şi poetul: ,,De dimineaţă, demn şi curajos

                                                                         Şi-un mare rege vine-aici pe jos."

VASILE:            Cum ? Şi regele face tot pe jos ?

MINISTRUL:    Cabina regală?!  Aveţi şi aşa ceva?

PATROANA:    Desigur. Iar alături este cabina prezidenţială. Are şi ea un tron, dar cu însemnele republicii. Restul cabinelor n-au tron. Sunt pentru nevoiaşii de rând,  adică turceşti.

MINISTRUL:    Spuneţi-mi pentru ce a fost nevoie să construiţi o cabină regală şi una prezidenţială?

PATROANA:    Dar este simplu!  Dacă vine Regele, îl invităm în cabina regală. Dacă vine Preşedintele, îl invităm în cabina prezidenţială.

MINISTRUL:    Bine gândit!  Posedaţi un subtil fler diplomatic. Cred că numai eu aş fi  putut gândi la fel de sănătos. Aveţi şi alte cabine speciale?

                                                                  

PATROANA:    Avem, avem!  (Deschide o uşă)  Aceasta este cabina pentru cinstiţii clienţi  beţivi. Nu are nimic. Nici tron, nici alte scaune.  Are numai o gaură imensă plină cu apă rece în care beţivul cade şi se trezeşte.

MINISTRUL:    Foarte ingenios!

PATROANA:    (Deschide o altă uşă)  Aceasta este cabina pentru homosexuali. În loc de tron are în fund un mic, dar confortabil , pat bărbătesc. La o adică, poate fi folosit şi de alte persoane lipsite de prejudecăţi medievale şi cărora nu le pasă ce scrie pe uşă. ( Face cu ochiul)

MINISTRUL:    Foarte bine!  Guvernul este împotriva prejudecăţilor de orice fel. Voi propune ca şi sediul nostru să fie dotat cu o astfel de cabină. Trebuie să dovedim că suntem adevăraţi bărbaţi de stat.

PATROANA:    (Deschide o altă uşă)  Aceasta este cabina pentru persoanele constipate. Are în plus un televizor la care se dau filme de groază româneşti şi un exemplar din noul cod fiscal.  Efectul este aproape garantat.

MINISTRUL:    Şi dacă nu reuşiţi cu astea?  Ce face omul?  Stă şi vede toate filmele sau aleargă să-şi plătească impozitele?

PATROANA:    Dacă plăteşte un bilet la fiecare cinci minute, stă. Dacă nu, îl chemăm pe  Mişu. Mişu are doi metri şi o sută treizeci de kilograme. Cu ajutorul lui Mişu  constipatul va ieşi afară cu siguranţă.

MIŞU:                Pe fereastră!  (Râde tâmp)  Hă!  Hă! Hă!

PATROANA:    Urmează cabina pentru  femeile gravide,  cabina pentru orbi şi surdo-muţi, cabina pentru persoanele foarte grăbite,  cabina pentru pescarii obezi, cabina telefonică…

MINISTRUL:     (Impacientat  vizibil)  Sper că beneficiarii nu vor folosi inadecvat cabina  telefonică!

PATROANA:     O, nu!  Vom fi cu ochii pe ei. Dar, telefonul va fi una dintre necesităţile clienţilor noştri.  Aceştia vor putea să sune acasă sau la bancă pentru a li se trimite urgent banii cu care să plătească serviciile noastre ireproşabile. O privată privată este un lux, dar face.  Oricum, vă asigurăm, domnule ministru, că nu vom sări calul. Preţul unei vizite la noi nu va depăşi, în nici un caz, salariul mediu pe economie.

MINISTRUL:      M-aţi liniştit!  Ce bine că nu va trebui să acordăm subvenţii şi compensaţii şi pentru nevoile publice!  Totuşi, dacă cineva intră aici, iar posibilităţile  lui financiare sunt limitate, cum veţi proceda?

                                                               

PATROANA:      Vom practica sistemul ratelor sau al creditului cu dobândă mică de 28%. Dacă  onorabilul client este insolvabil, vom apela la soluţia de urgenţă: Mişu.

MIŞU:                  Pe fereastră!  (Râde tâmp)  Hă! Hă! Hă!

PATROANA:      Domnule ministru, acum am o mare rugăminte. Vă invit să fiţi primul client care foloseşte serviciile privatei noastre private. Bineînţeles, gratuit!  Vă  rog!  (Îl împinge spre pisoare)  Poftiţi!  Vă rog să nu vă jenaţi.  

                                                             

MINISTRUL:    Nu mă jenez.  V-am spus doar că guvernul nostru este împotriva prejudecăţilor de orice fel. ( Se apropie de pisoare, se descheie la pantaloni cu aplomb ministerial  şi îşi alege pisoarul cu înălţimea potrivită, oricum ceva mai sus decât  ar fi trebuit.  Stă câteva minute fără să facă nimic. Asistenţa este într-o aşteptare încordată.  Se face o linişte deplină.  Ministrul întoarce capul  spre public, zâmbind electoral. )   Televiziunea filmează?

VASILE:            Filmează.

HANIBAL  ZACUSCĂ: Sau, după cum zice poetul:

                                         ,,Iubito, de amor pătrunsă,

                                        Hai, vin-acum în camera ascunsă !"

MINISTRUL:    Atunci am să mă concentrez mai mult.  (Se concentrează)

VASILE:            Acum, domnule ministru!   Se termină caseta!

MINISTRUL:    (Profund dezolat)  Nu-mi vine şi pace! Nu pot!  (Se încheie la pantaloni şi se întoarce cu faţa la public)  Îmi pare nespus de rău. Mai ales pentru  televiziune.  Astăzi nu sunt în formă. Viitoarele inaugurări şi vernisaje m-au obosit enorm.

VASILE:            Opriţi filmarea!  Trebuie să stimulăm diureza domnului ministru! Aduceţi repede ceva lichidităţi!  ( Mişu apare ca din pământ. În mână aduce o sticlă cu bere uşor începută)

MIŞU:                Domnule ministru, v-am adus o bere.

MINISTRUL:    E rece?

MIŞU:                Ca gheaţa.

MINISTRUL:    N-aş vrea ca să răcesc în gât. Până diseară mai am de ţinut trei cuvântări. La un bordel somalez, la o bodegă turcească şi la o baie thailandeză. Investitorii străini au năpădit pe noi ca lăcustele. 
( Duce sticla la gură şi bea. După două  înghiţituri se opreşte şi se strâmbă scârbit)  E oribilă!  (Mai bea o  înghiţitură)  Dumnezeule, în sticla cu bere este un şoarece mort!

MIŞU:                Normal!

MINISTRUL:    Cum normal, domnule imbecil?

MIŞU:                ( Râde tâmp)  Hă!  Hă! Hă!

PATROANA:    Domnule ministru, vă rog să-l scuzaţi, dar este vorba despre o sticlă cu bere românească.  Este normal ca să conţină un şoarece. Dacă ar fi fost australiană ar fi conţinut un ornitorinc.  Şi ar fi fost foarte normal.  (Plângăcios)  De   unde să luăm noi un ornitorinc?  Aţi mărit taxele vamale atât de mult! (Plânge)

MINISTRUL:    (Împăciuitor)  Lasă, nu mai plânge!  Uite, ca să te împac, îţi inaugurez scuipătoarea. ( Se apropie de scuipătoare şi scuipă cu foc. Televiziunea  filmează)

PATROANA:    (Către Vasile)  Vasile, de ce stai?  Aleargă şi fă rost de o persoană onorabilă care să-mi inaugureze privata pentru televiziune! Nu vezi că domnul ministru este indisponibil?  Vomită.

MINISTRUL:    Pardon, doamnă patroană!  Scuip.  (Scuipă cu  foc)

VASILE:            Mişule, n-ai auzit?  Caută repede un client!  ( Mişu dispare. Între timp, cei din suita ministerială au început să fure sulurile de hârtie igienică.  Apare Mişu îmbrâncind un cetăţean în stare avansată  de ebrietate)

MIŞU:                Altul n-am găsit. Ne stropea uşa de la intrare. L-am întrerupt cu un cârlig de rufe.

                                                              

BEŢIVUL:      Vai de mine, dar ce pute aici!  ( Se ţine de nas)  Eu vreau…hâc…să fac pipi în pat.  Hâc! 

Arătaţi-mi…hâc…unde este patul, că mi-e somn!  (Intră într-o  cabină)

PATROANA:  (Scandalizată)  Nu acolo, netrebnicule!  Profanezi cabina prezidenţială!  Patul este în cabina pentru homosexuali.  (Între timp, onorata asistenţă a început să   fure capacele de la scaunele closetelor. Mişu îl scoate cu forţa pe beţiv din  cabina prezidenţială. Acesta doarme pe el.  Se aud sforăituri)

MIŞU:              Scoală, puişor afumat!  Televiziunea te aşteaptă. (Îl împinge în faţa pisoarului  şi îl aşează în poziţie, susţinându-l de subţiori ca să nu cadă)

PATROANA:  Domnule ministru, poftiţi lângă el!  Luaţi şi un pahar cu şampanie!  (Către  televiziune)  Camera, filmaţi! (Camera se apropie şi filmează. Mişu eliberează cârligul de rufe.  Beţivul este  lăsat fără susţinere.  Ministrul zâmbeşte larg.  Beţivul se prăbuşeşte pe podea  şi începe să sforăie abitir)

MINISTRUL:  (Profund dezolat)  Nenorocitul!  A făcut pe el!  Opriţi filmarea! ( În scenă îşi face apariţia un individ dezorientat.  Mişu îl interpelează)

MIŞU:              Cine sunteţi dumneavoastră, bă fraiere?

CLIENTUL:     Sunt un client.  Lada cu bere pe care am băut-o la un mic chef cu prietenii m-a silit să intru în edificiul dumneavoastră.  Firma luminoasă pe care scrie   NEVOIA MARE mi-a îndreptat paşii care, până atunci, căutau un părculeţ. Haita de câini a locului nu mi-a dat însă pace. S-a luat după mine, mai-mai să mă devoreze.  Gangul de la Primărie este şi el ocupat de un grup de lucrători de la salubritate, iar în scara blocului alăturat străjuieşte vigilent un pâlc de băbuţe care îţi taie orice chef cu nişte cuţite lungi de bucătărie. N-am avut încotro.  Am intrat aici.

PATROANA:  Fiţi binevenit, domnule client!  Vă declarăm stăpânul nostru.  Cu ajutorul dumitale vom demonstra domnului ministru cât şi opiniei publice calitatea serviciilor noastre.  (Mieros)  Poftiţi!  Televiziunea a plecat?  Nu!  Foarte bine!

VASILE:          ( Se repede la client cu un ţoi în mână)   Serviţi un rom?

CLIENTUL:     Servesc pe oricine.  Nu am prejudecăţi rasiale.

MINISTRUL:  Bravo!  Şi guvernul nostru este lipsit de orice fel de prejudecăţi.

VASILE:         Dar, nu este vorba despre mine. E vorba de băutură.

CLIENTUL:    (Indignat)  Eu nu doresc să beau nimic!  Din contră.

VASILE:         Trebuie să serviţi!  Intră în preţul biletului.

CLIENTUL:    ( Dă repede ţoiul peste cap)  Gata!  Unde este cabina fericirii?

PATROANA:  Până la cabină trebuie să vă lăsaţi la ghişeu pantalonii.

CLIENTUL:    ( Foarte mirat)  Pantalonii!!!

PATROANA:  Da, pantalonii.  Vreţi să-i stropiţi?  Voi, bărbaţii, sunteţi foarte neîndemânateci.  La plecare îi găsiţi şi călcaţi.  Intră în preţul biletului.

CLIENTUL:    (Îşi scoate sfios pantalonii şi rămâne în izmenele imprimate cu tot felul de  însemne electorale)  Cabina!  Unde este cabina?

                                                                     

PATROANA:  Până la cabină treceţi pe la casa de valori, unde vă lăsaţi ceasul, verigheta şi cerceii.

CLIENTUL:     Cercei n-am!

PATROANA:   Păcat!  V-ar fi stat bine cu unul.  Acum se poartă în buric.

                                                           

VASILE:         (Către client)  Stai pe loc!  Mâinile sus!  Controlul armelor!

CLIENTUL:    Ce arme, domnule?  Eşti nebun de legat!

PATROANA:  Controlul armelor este absolut obligatoriu.  În ultima vreme, pericolul atacurilor teroriste planează precum uliul.  Nu poţi să ştii de unde se poate auzi o bubuitură.  Vasile, controlează-l! (Vasile îl ia în primire.  Clientul ridică mâinile supus. Vasile îl pipăie prof sional  în cămaşă şi în izmene)

CLIENTUL:    Mai încet, domnule!  Mă gâdili!

VASILE:         Este curat. N-are nici o armă.  Nici cu ţeavă scurtă, nici cu ţeavă lungă.

PATROANA:  În acest caz, treceţi pe la casă, plătiţi biletul şi apoi puteţi intra în cabina fericirii.

CLIENTUL:    (Sfios)  Ştiţi, am uitat să vă spun, dar n-am nici un ban.  I-am lăsat pe toţi  la berărie.

PATROANA:  (Mânioasă)  Netrebnicule, cum îţi permiţi să intri într-o privată privată şi unde mai pui, una de lux, fără bani în buzunare?  Mişule, fă-ţi datoria! ( Apare atleticul Mişu, îl ia  pe client ca pe o boccea şi îl aruncă afară pe  fereastră.  Clientul strigă inutil)

CLIENTUL:     Pantalonii mei!  Pantalonii mei!  Daţi-mi înapoi şi cerceii!

HANIBAL ZACUSCĂ: Sau, cum bine zice poetul:

                                        ,,Aseară ţi-am luat cercei

                                       Pe care astăzi o să-i bei."

MINISTRUL:   Este revoltător tupeul unora!  Haideţi să continuăm filmările oficiale pentru televiziune!

PATROANA:   Ce ne facem?  Dacă mai întârziem mult, nu mai prindem „Actualităţile”. Păcat de aşa eveniment.  Iar au să dea numai violuri şi sfinţiri. (Între timp, onorata asistenţă fură scaunele de la closete)

MINISTRUL:  Pe mine mă scuzaţi puţin.  Vreau să-mi aranjez toaleta.  (Intră în cabina  pentru homosexuali.  În acest timp, un brunet voinic apare şi dispare în  mulţime cărând în spate un tron pe care scrie  TRONUL PREZIDENŢIAL)

MINISTRUL:  (Ieşind din cabină în chiloţi)  Ajutor!  Săriţi! Mi-au furat pantalonii guvernamentali!  Ai dracului meseriaşi!  Nici n-am băgat de seamă când au dispărut. Dacă mă supăraţi, vă trântesc o stare de necesitate, de-o să mă pomeniţi!

MIŞU:             Opriţi filmarea!  Domnul ministru a rămas în curul gol!

MINISTRUL:  Nu opriţi nimic!  Eu n-am nimic de ascuns.  Guvernul nostru este împotriva prejudecăţilor de orice fel. (Ministrul trece în faţă, aranjându-şi pedant papionul şi reverele hainei de  gală.  În partea stângă, un grup de invitaţi au început să demonteze uşile de  la cabine)

HANIBAL ZACUSCĂ: Cam aşa ar zice şi poetul:

                                        ,,O, Doamne, iată aplaud

                                       Un membru din guvernul nud!"

VASILE:       (Ţâşnind din spate)  Puneţi mâna pe el!  Puneţi mâna pe el!  A săltat tronul regal. (Un individ fuge în zig-zag cu tronul regal în cârcă)

PATROANA:  Cine-i nemernicul?  Asta-i totală lipsă de respect.  Câtă neruşinare!

MIŞU:              E de-al nostru, cucoană!  E Fane Mânălungă din Ferentari.

PATROANA:   O fi de-al nostru, dar mă lasă fără recuzită. Fugi imediat şi prinde-l, că de aia te plătesc!

MIŞU:              Prea târziu!  Tronul a fost deja demontat şi risipit în unsprezece puncte din trei cartiere.

PATROANA:  Măcar stema regală s-o fi recuperat.

                                                             

VASILE:     Dacă vine regele, facem noi rost de altă stemă.  Pun băieţii s-o salte pe cea originală. (În partea dreaptă, asistenţa a început să demonteze plăcile de faianţă de pe  pereţi)

MINISTRUL:   (Foarte supărat)  Sunt obişnuit ca oamenii să-mi prezinte nevoile lor. Dar, chiar aşa pe jos, nu mi s-a mai întâmplat!  Era să-mi rup gâtul. Noroc cu mama, săraca de ea.  Deşi erau vremuri grele, m-a dat de mic la patinaj. Am ajuns vice-campion la pitici mari.  (Alunecă iar, face o piruetă artistică şi  cade în fund)   Ce-i drept, n-am mai exersat de mult timp.

PATROANA:  Oricum, dublul Axel cu întoarcere de 180 de grade Celsius a fost impecabil!

                                                                   

MINISTRUL:  (Adunându-se cu greu de pe jos)  Mulţumesc, mulţumesc!  Sunteţi foarte amabilă.  (Uimit brusc)  Dar, unde-mi este haina?  Adineaori era pe mine.  (Un individ dispare cu haina în mulţime şi dispare din scenă)

PATROANA:  N-am observat că aţi avut o haină.  De altfel, pe căldura aceasta este şi incomod să purtaţi o haină de gală de culoare neagră, cu reverele late, puţin  cambrată  pe corp şi cu batistă albă cu monogram ministerial la butonieră.

MINISTRUL:  Aveţi dreptate.  Este foarte cald.  Să-mi scot şi cămaşa.

PATROANA:  (Zâmbind cu gura până la urechi)  Mai întâi papionul!

MINISTRUL:  Papionul, nu! Recepţia de gală fără papion este ca o vizită la dumneavoastră după o săptămână de post negru.  (Îşi scoate cămaşa. Este înhăţată imediat de  un invitat care o face repede dispărută. Ministrul îşi leagă la loc papionul.  Rămâne în scenă numai în chiloţi şi cu papion.  Ia un pahar cu şampanie şi  pătrunde în mijlocul invitaţilor.  Ciocneşte şi toastează. Un alt personaj dubios  se plimbă de colo-colo printre oaspeţi cu un scaun de closet în spinare. Se  ciocneşte de ministru şi se pupă cu el.  Se trezeşte beţivul care, în tot acest  timp, dormise pe jos)

BEŢIVUL:      Unde mă aflu?  Hâc!  Vai de mine, am făcut pipi în pat!

MIŞU:          Domnule beţiv, nu sunteţi într-un pat.  Participaţi ca invitat de onoare la recepţia de gală prilejuită de inaugurarea privatei private „Nevoia mare”, sucursală a Societăţii pe acţiuni cu răspundere nelimitată „Nevoia te învaţă”. La inaugurare participă şi domnul ministru al privatizării privatelor private. Dânsul este persoană importantă. Dacă are cumva vreo mare nevoie şi intră într-o cabină, patroana îi dă repede un pachet de acţiuni.

BEŢIVUL:      Sunt într-o privată!  Şi încă privată?  Ce noroc pe mine!  Drăguţule,  dacă nu te superi, mă încearcă şi pe mine o nevoie a dracului de mare. Hâc!  Arată-mi …hâc…drumul!  Dă-mi şi vreo două-trei acţiuni!

MIŞU:             Prea bine, domnule beţiv.  Poftiţi pe aici!  Nu, nu acolo!  Aceea este cabina   regală.  Poftiţi pe aici!  Uşurel, puişor, uşurel…Aceasta este  cabina pentru domnii beţivi.  (Îl împinge pe uşă.  Se aude un strigăt prelung, urmat de un  bâldâbâc zgomotos)

PATROANA:  Ce-ai făcut, Mişule?  L-ai aruncat fără bilet!

MINISTRUL: Lăsaţi, stimată doamnă!  Treceţi cheltuiala în contul guvernului. Este doar o recepţie de gală!

MIŞU:              Pot să trec şi un coniac pentru mine? ( În scenă îşi face apariţia un grup de trei spărgători mascaţi. Păşesc tiptil şi demontează  trei pisoare.  În timp ce lucrează cu şurubelniţele, foarte absorbiţi , sunt buzunăriţi discret de câţiva invitaţi. Portofelele lor sunt subtilizate  şi date din mână în mână.  La un moment dat trec şi prin mâna ministrului, care doseşte unul în chiloţi.  În sfârşit, spărgătorii iau pisoarele în spinare şi  dispar.)                                         

                          

MINISTRUL:   (Iese în faţă având cupa de şampanie goală)  Şampania s-a terminat!  Domnule Mişu, sunteţi amabil să-mi oferiţi un pahar cu apă?

MIŞU:              Cu plăcere, domnule ministru.  (Ia cupa şi se apropie de chiuveta în curs de  demontare.  Răsuceşte robinetul)  A dracului belea!  Iar nu curge!

PATROANA:  Domnule ministru, avem o plângere.  Privata noastră privată este privată de  apă. Acest lichid fluid şi perfid nu curge decât marţea între orele 18 şi 17. Astăzi este joi.  Vă solicităm o dispensă specială de la guvernul cu care am votat pentru suplimentarea programului.

MINISTRUL:  De acord.  Vă mai dau zece minute, joia după miezul nopţii. Mai precis, între orele unu şi un sfert şi unu şi un sfert.

PATROANA:  Vă mulţumesc nespus.  Joia viitoare, după miezul nopţii, sunteţi invitatul nostru special.

MINISTRUL:  O, dar credeţi că o să mă pot ţine o săptămână întreagă?  (Brusc supărat)  Mi-e sete!  Doresc neapărat un pahar cu apă.

VASILE:          Daţi paharu-ncoa!  (Înhaţă cupa ministrului şi intră într-o cabină. Se aude  cunoscutul zgomot al trasului apei.  Vasile apare jubilând, cu cupa plină) Poftiţi, domnule ministru!  Pe mine mă cheamă Vasile.

MINISTRUL:   Bine, bine. Am să ţin cont. (Ia paharul şi-l soarbe dintr-o suflare) Minunată! De mult n-am mai băut un asemenea elixir.

VASILE:      Este apă de izvor, domnule ministru. Trasă special pentru dumneavoastră. Pe mine mă cheamă Vasile.

MINISTRUL:    Apreciez şi voi transmite şi premierului excelentele mele impresii. (Între timp, din privată s-a furat aproape tot. Nu a mai rămas decât un singur  pisoar. Ultimele furate sunt becurile.  Invitaţii se foiesc peste tot, discută  aprins şi mai încearcă să găsească ceva de furat. Un tip înalt şi spătos, cu  mustaţă pe oală, mişună cu closetul în spate. Deodată, ministrul are o   revelaţie)  Gata!  Mi-a venit!  Mi-a venit!  Haideţi repede să vă inaugurez privata. Televiziunea mai este aici?

VASILE:          Este!  Să vină urgent televiziunea! Hai, bă, cu camera!  Mişcă mai repede că  pierdem momentul!   ( Ministrul se apropie de unicul pisoar rămas, cel pentru baschetbalişti şi se  aşează  în poziţie. Camera filmează. Se face o linişte desăvârşită)

MINISTRUL:  Un moment, să mă concentrez.  (Se concentrează.  În timp ce se concentrează,  un onorabil invitat îi fură papionul, altul încearcă fără succes să-i fure  chiloţii.  În sfârşit, ministrul face o picătură pe perete: ţâşti!)  Asta e!  Aveţi  binecuvântarea guvernului!

INVITAŢII:    Bravo! Bravo!  (Aplauze frenetice care nu mai contenesc. Ministrul face reverenţe)

MINISTRUL:   Nu-mi rămâne decât să vă urez încă o dată succes. Sper să deveniţi o firmă  prosperă şi…(îşi caută cuvintele)…şi…prosperă.

PATROANA:   Şi noi sperăm. Avem toate condiţiile. Vremurile sunt cât se poate de căcăcioase.

 (Aplauzele reizbucnesc. Un grup de entuziaşti îl înhaţă pe ministru, îl poart  pe braţe şi ies cu el din scenă. În aplauzele generale, ministrul face semne  de salut)

                                                              

MINISTRUL:     România este pe mâini bune.  Fiind împotriva prejudecăţilor de orice fel, în  curând guvernul va privatiza şi guvernul!

HANIBAL  ZACUSCĂ: Sau, cum spune poetul:

                                         ,,Românii ţipă sus şi tare

                                        Că au guvern...NEVOIE MARE!"

                                                   -  CORTINA  -