În ghearele umoristei

   ,,În ghearele umoristei" este volumul care m-a pus în mod serios pe gânduri. Mi-au trebuit cam trei luni pentru a scrie câteva rânduri despre el. Epigrama este, prin definiţie, un gen penetrant. Am putea spune că este apanajul virilităţii. Poate acesta este şi motivul pentru care femeile în epigramă sunt atât de rare. Gingăşia înnăscută şi predispoziţia romantică le determină să abordeze alte specii ale genului liric.

   Stela Şerbu - Răducan ne surprinde. După ce abordează cuminte subiectul crizei, politicianismul şi chiar teologia, autoarea se dezlănţuie în ceea ce dumneaei numeşte epigrame sexy. Catrenele sunt care mai de care mai incitante. Victima unei frustrări ancestrale subconştiente, Stela Şerbu - Răducan transformă rapid transparenţa în nuditate. Uneori îşi pierde capul şi ajunge să atingă adevăruri fruste precum ,,ouă tari între picioare" pe care, în finalul altei epigrame, ,,le luă şi le făcu omletă." Când capul poetesei revine pe umeri, apar şi epigramele - bijuterii. De exemplu:

                        

                                                       SECRETARA

                                               Foarte mulţi s-au întrebat

                                               Ce-a făcut, pe post să stea;

                                               Trei directori a schimbat

                                               Din costum în pijama !

    Nici în alte capitole (Căsnicie; Soacre; Bârfă...elevată; Juridice; De-ale umoriştilor; Personalităţi; Zodiac; La medic) epigramista noastră nu se prea dă jos din patul în care se petrec intimităţi, ca să spunem aşa, la...indiscreţie. Ne reprimăm revolta fals pudibondă atunci când Stela Şerbu - Răducan recunoaşte nonşalant:

                                                  COMPATIBILITATE

                                                        Cuplu consacrat,

                                                        Care face casă.

                                                        El - licenţiat,

                                                        Ea... - licenţioasă...

   Mai pe la sfârşitul cărţii, constat că nici eu n-am scăpat de pana agresivei şi năbădăioasei epigramiste. În catrenul ,,Umoristului stomatolog Mihai Frunză" distinsa doamnă mă întreabă tranşant: ,,Vrei să-mi pui o plombă...jos?", întrebare la care am rămas mut şi la care n-am găsit încă răspuns.

    O spun franc: nu este păcat să scrii despre păcat dacă o faci cu talent. Şi Stela Şerbu - Răducan are talent din belşug. Umorul nativ, prozodia impecabilă (pe care rar o întâlnim prin noianul de cărţi apărute în ultima vreme), jocurile de cuvinte surprinzătoare dau valoarea acestui volum, la prima vedere, prea jucăuş.

    Şi apropo de păcat (cel originar), iată ce scrie Stela cu sadism literar:

                                            DE  LA  ADAM  ÎNCOACE

                                                  Eva, dulce, i-a zâmbit,

                                                  Mâna i-a trecut prin păr

                                                  Şi c-un fruct l-a ispitit;

                                                  De-asta el o bate...măr ?

   În concluzie, vă declar cu maximă sinceritate că mi-ar fi teamă să ajung ,,În ghearele umoristei."

                                                                                     Mihai  FRUNZĂ