O scrisoare găsită

Poziţia scriitorului satiric faţă de puterea politică.

   Directorul este foarte nervos. Pentru a se calma, declamă în gând monologul lui Hamlet în limba malgaşă. În sfârşit, se adresează răstit omului din faţa sa:

   - Măi maestre, ai scris piesa aia ?

   - Am scris-o.

   - Sper că e tare, pentru că publicul s-a săturat de piesele bulevardiere. Aseară am avut în sală cinci spectatori, cu tot cu pompierul şi cu plasatoarea. Femeia de serviciu este în concediu medical. E plecată la ţară că să-şi culeagă via.

   - Este foarte tare. Este o comedie de mare forţă.

   - Sper să nu fie cu subiect politic. Atât ne mai trebuie: să ne punem rău cu mai marii noştri. Şi aşa o ducem ca vai de noi.

   - Nu este nimic politic. Este o piesă din viaţa copiilor de grădiniţă.

   Directorul ia manuscrisul, îl răsfoieşte cu atenţie şi erupe vezuvian:

   - Dumneata îţi baţi joc de mine! Cum nu este politică, băi maestre? Personajele se numesc: Primul-ministru, Amanta sa, Zizi, Interlopul Sile, Senatorul Muţunache, Ziaristul Caţaveică, Poliţistul Niţă, Prefectul Matache, Agentul secret Mataharu... Şi, pe deasupra, piesa se numeşte ,,O scrisoare găsită". Măi maestre, matale te crezi Caragiale? Lasă piesa aici şi-o vom juca peste o sută de ani. Până atunci, întoarce-te la vodeviluri !

   - Greşiţi total, domnule director. Personajele piesei mele sunt nişte copilaşi drăgălaşi care se joacă de-a guvernul cu multă candoare şi nu deranjează pe nimeni.

   - Nu merge, dom'le! Cum vor putea juca actorii mei roluri de copilaşi? Junele nostru prim are aproape 80 de ani.

   - Foarte simplu. Vor juca în travesti. Bărbaţii vor purta codiţe, rochiţe şi suzete, iar femeile pantaloni scurţi şi îşi vor trage tot timpul mucii.

    Directorul mai stă puţin pe gânduri, după care decretează:

    - Tot nu merge. Prietenii vor scrie imediat cronici tendenţioase în care vor sugera că atacăm guvernul prin gura unor bebeluşi inocenţi. Ca urmare, guvernul ne va tăia nemilos bugetul.

   - M-am gândit şi la asta, zise maestrul. Am rezolvat problema dintr-un condei.

   - Cum ?

   - Şi mai simplu: în piesă este vorba de guvernul Bulgariei.

   - Excelentă idee! Se poate isca un mic conflict diplomatic, dar nu contează. Vecinii aceştia obraznici trebuie puşi, în sfârşit, la punct.

   Directorul mai răsfoieşte o dată manuscrisul. Din când în când, râde în hohote, ba chiar cu lacrimi. În final, zice jovial:

   - Maestre, mai am o singură rugăminte. Sper să nu mă refuzi.

   - Se poate să vă refuz ? Spuneţi !

   - Dacă nu te superi, fă ca în piesă să fie vorba de guvernul Antarctidei !