Jurnalul unui iubitor de animale

Pechinez adaptat la condiţiile vitrege ale iernilor româneşti.

   * Arahnidul Vasilică, un păianjen drăgălaş, dolofan şi cu cruce, m-a muşcat de nas. De atunci, nu pot să-l mai văd.

   * Ieri am călcat pe ceva sunător. Nu-mi amintesc să fi adus eu în casă un şarpe cu clopoţei. Îl voi da copilului ca să-l ducă la şcoală. Este numai bun ca să sune de recreaţie.

   * L-am certat pe motanul Grigoraş pentru că se joacă cu rottweilerul vecinilor şi-i dă purici. Nu se poate! Puricii sunt ai noştri.

   * Azi am făcut recensământul căţeilor. Sunt 26. Eu ştiam numai de 25. Unul din ei s-a îngrăşat ca un purceluş. Abia după ce mi-am pus ochelarii am văzut că, de fapt, era un bursuc.

   * Vecinii de la etajul inferior au făcut scandal. Cică-i deranjează calul din sufrageria noastră. I-am liniştit, promiţându-le că am să-l schimb cu un ponei.

   * Am adoptat încă zece căţeluşi maidanezi plini de purici. Acum sunt suficienţi. Rottweilerul vecinilor dă bucuros din coada tăiată.

   * Pisica din balcon a murit pentru că a înghiţit o tarantulă pe stomacul gol. Am luat-o şi am dus-o discret la uşa unde locuieşte popa Popa.

   * Nevastă-mea a descoperit un iepuraş blond în dormitor. A ieşit o păruială pe cinste.