Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

La Steaua mi-a plăcut cel mai mult. (Pițurcă despre Eminescu)


La pas prin oraș


Bine ai venit, mânca-ți-aș!

   Este prima zi caldă, de primăvară. Este momentul unei plimbări sănătoase. Ies sprințar din bloc. Sunt întâmpinat cu entuziasm de câinii noștri comunitari. Sunt 18. Mă latră prietenos și îmi ling pantofii. Unul mă confundă cu un castan din vecinătate iar altul cu un tradițional salcâm. Noroc că port pantaloni cauciucați. Îi părăsesc călcând cu grijă printre movilițele care dovedesc că patrupezii sunt bine hrăniți. Totuși, două din ele mă vor însoți până acasă.
    Ajung la intrarea în parcul Monument. Intrarea este inutilă pentru că eu nu pot s-o folosesc. O familie canină, formată din cel  puțin zece suflete, nu mă lasă. Se reped la pantalonii mei cauciucați și mușcă din ei pofticioși. Gustul de cauciuc nu le place și se lasă păgubași. Rămân însă de strajă cu maximă vigilență și nu pot intra pe alee cu niciun chip.
   Mă întorc și mă îndrept spre faleza Dunării. Pe drum, dau peste amicul Mitică. Îmi zice rugător:
   - Nu te duce pe faleză! Acolo sunt șapte bande de dulăi care te fac praf, iar Spitalul de urgență nu mai are ser antirabic de trei luni.
   - Mulțumesc, zic eu, și am pornit spre centrul vechi.
Încet, încet am ajuns în fața Primăriei. Mă opresc și admir panseluțele. Tocmai când atinsesem extazul, un grup de javre, greu de apreciat numeric, iese dintr-un boschet recent plantat pe bani grei. Se aruncă asupra mea pașnic, cu scopul de a mă sfâșia. M-au înconjurat, latră asurzitor, iar o bestie, probabil șeful lor, îmi compostează repetat turul pantalonilor. Lucru fără succes pentru că, prevăzător, îmi pusesem în pantaloni un puișor de pernă.
   În sfârșit, apare un gardian public care mă salvează. Îmi revin din spaimă și-i zic revoltat:
   - Domnule, se poate așa ceva chiar în fața Primăriei?
   - Nu sunt câinii Primăriei, se scuză el. Câinii Primăriei sunt în tufișul celălalt. Ăștia sunt câinii Prefecturii. Reprezintă Guvernul și au apucături de agenți fiscali. De aia mușcă așa!
   - Ei, așa mai merge! zic eu brusc liniștit. Plec imediat acasă. Nu vreau să mă pun rău cu Guvernul!
                                                                           MIHAI  FRUNZĂ




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu