Nici măcar în proză, viața nu e roză

Maestrul Antonică Marin ne sugerează că, la noi, nu se mai poate fura ca în codru.

SALVATORUL  SPECIEI

O schiță veselă de MIHAI  FRUNZĂ

   Am plecat cu amicul Hanibal spre festivalul de poezie forestieră de la Babadag. Eu sunt șoferul. În zare, se vede o pădurice.

   - Oprește acolo! zbiară Hanibal. Am mare nevoie de un codru des.

   Opresc. Hanibal dispare într-un tufiș. Eu îmi arunc o privire prin poieniță. Observ un panou mare pe care scrie: CETĂȚENI, OCROTIȚI PÂRȘUL !

   - Ce este acela un pârș? îl întreb pe Hanibal, care tocmai a reapărut cu fericirea întipărită pe față.

   - Nu știu, zice el. Presupun că e un animal cu un nume ciudat. După rezonanță, e legat de ceea ce am făcut eu în tufe.

   - Eu nu cred, zic. Animalul acela urât mirositor se numește dihor, nu pârș.

   - Oricum, continuă el, este un animal mic și slab, care are nevoie de ocrotire. Îl prindem, îl luăm acasă și-l închidem în baie.

   - Stai așa! intervin eu. S-ar putea ca pârșul să nu fie un animal, ci o specie de floare rară. Precum floarea de colț.

   - S-ar putea, aprobă Hanibal ironic. O floare carnivoră cu colți.

   - Și cu miros de tufiș vizitat de tine, adaug eu și mai ironic.

   Ca din pământ, apare un pădurar. E verde ca un marțian cu pușcă în spate.

   - Bună ziua, cetățeni! zice el jovial. Ce vânt vă aduce prin pădurea mea?

   - Vântul amicului Hanibal, răspund eu la fel de jovial. Și, în plus, dorința noastră de a cunoaște un pârș. Vrem să-l ocrotim!

   - Nu te supăra, onorabile pădurar, intervine și Hanibal, ce este acela un pârș?

   - Ce să fie? zice pădurarul. Este un animal mic și neajutorat. Seamănă cu o veveriță, dar este mai molâu. E pe cale de dispariție. În pădurea asta trăia un singur exemplar. De aceea scrie acolo OCROTIȚI PÂRȘUL! Dacă erau doi, scriau OCROTIȚI PÂRȘII!

   - Și ce s-a întâmplat cu el?

   - A avut mare noroc. L-am ocrotit eu personal, pentru că de aia sunt plătit. Astfel, i-am salvat specia!

   - Bravo! Și cum ați făcut? I-ați creat o mică rezervație sau l-ați luat și-l hrăniți acasă?

   - L-am luat acasă, dar nu-l hrănesc. Nu mai este nevoie, pentru că l-am împăiat.