o schiță umoristică de Mihai Frunză
Mitică Catargiu, mare
miciman pe un vapor ancorat în portul Vișeu de Sus, a fost invitat la o cafea
fierbinte de către o frumoasă poetesă. Încântat, omul nostru a cumpărat un
bogat buchet de trandafiri thailandezi, pe care a dat jumătate din ultima
leafă. Cu el în mână, a intrat, fluierând un lied de Schubert, pe poarta larg
deschisă a domniței. N-a apucat să facă trei pași mărunți, că un dulău fioros
și imens, puțin mai mai mare decât un vițel din rasa Siemmenthal, i-a tăiat
calea. Fiara s-a repezit hulpavă și i-a
înfulecat buchetul. Mitică a înlemnit și s-a întrebat:
- Ce rasă o fi dulăul acesta hămesit? Nu
cred că este Rottweiler, pentru că mi-ar fi devorat și mâna. Sau este un
Rottweiler vegan?
A dat să plece mai departe pe alee, dar nu
s-a putut. Dulăul s-a ridicat în două labe și, aplecându-se puțin, i-a lins
nesățios mustața, mârâind feroce.
- Te pomenești că are și purici, își zise
Mitică înciudat. Va trebui să-mi dau podoaba cu prafuri.
Câinele îl aprobă cu un mârâit înfricoșător.
- Cățelușule drag și scump, încercă Mitică
să-l îmbuneze, lasă-mă să trec, că se răcește cafeaua! Grațioasa ta stăpână mă
așteaptă cu nerăbdare. Uite, deja a trecut sfertul academic! Și eu, pentru că
nu mi-am dat încă doctoratul, n-am voie să-l depășesc.
Cățelușul drag și scump este însă
neînduplecat. S-a proțăpit în fața lui Mitică, arătându-și ostentativ colții
sfâșietori. După jumătate de oră, pe alee, apare frumoasa poetesă.
- Ce faci, amice? Te mai aștept mult? Se
răcesc cafelele și sentimentele!
- Te
rog să mă ierți! Eu am venit la timp, se scuză Mitică, dar bestia aceasta m-a
blocat samavolnic.
- Vai, dar Rex nu este o bestie! E un
cățeluș blând și sensibil. Ca să te lase să treci, trebuie doar să-i reciți
câteva versuri frumoase. Preferă sonetul. Ia, spune-i o strofă în metru antic! Ai
să vezi cum se dă la o parte.
Mitică își zise:
- A dracului situație! Eu nu prea le am cu
poezia. Nu-mi trece niciun vers prin cap.
Au trecut câteva minute bune. La un moment
dat, fața i se luminează. A luat o poziție teatrală și, cu o superbă intonație,
declamă emfatic:
- Cățeluș
cu părul creț/ Fură rața din coteț...
Efectul a fost instantaneu.
Rex s-a repezit la el drăgăstos și i-a sfâșiat cu nesaț turul pantalonilor.
Înțeleg că doar turul i l-a sfâșiat. Mă-ncearcă acum tot felul de sentimente contradictorii: poetesa s-angrijorat sau s-a bucurat? Poate... amândouă? Mitică o mai fi rămas cu vreun dram de tandrețe pentru femeie? Că de cafea, cu siguranță nu mai avea chef!
RăspundețiȘtergereScopul meu a fost atins: cititorul să-și pună cât mai multe întrebări existențiale. Cred că, până la ora asta, v-ați dat deja răspunsurile corecte.
Ștergere