o
schiță veselă de Mihai Frunză
Hanibal scrie de zor un poem în care cântă dragostea
dintre o amibă placidă și un amib focos. Spre final, se poticnește. Nu s-a
hotărât dacă să-i împreuneze sau să-i despartă. În acest moment crucial, apare
Pompilia:
- Apropo, meduzul meu iubit, noi unde ne
împreunăm în toamna asta? Vara a trecut și n-am fost încă în vacanță. Lumea
deja se întoarce!
- Ce vacanță, caracatița mea scumpă? Nu
suntem nici elevi, nici studenți. Tu ești gospodină, iar eu sunt poet. Cine
vrei să ne finanțeze?
- Eu, prostuțule! Am pus deoparte o sumă
frumușică.
- De unde, comoara mea?
- Pui prea multe întrebări nelalocul lor.
Mai bine, răspunde-mi tu la întrebarea: unde vrei să mergem?
- Cum unde? La Halkidiki, firește!
- Ești nebun! Acolo e plin de români. Sigur
dăm peste Popeasca și peste Ioneasca. Niște cațe gălăgioase care vorbesc tot
timpul.
- Atunci, propun Ibiza.
- E și mai rău. Acolo se vorbește numai
românește. Vreau un loc unde să nu mai aud manele și înjurături neaoșe.
- Nicio problemă! Găsesc eu un locșor. Te
duc în Kiribati. Acolo se vorbește gilberteza și ceva engleză oceanică.
- S-o crezi tu! Georgeasca de vizavi a ajuns
de trei zile acolo. Acum, tot Pacificul răsună în colorata limbă română.
- Grea problemă mi-ai dat! se vaită Hanibal.
Ar mai fi o singură soluție. Să mergem în Papua - Noua Guinee, dar undeva în
junglă. Acolo se vorbesc doar limbile Tok pisin și Hiri motu.
- Da, dar se vorbesc în timp ce noi fierbem
în cazanul cu supă. Ai uitat că acești vorbitori sunt papuași canibali? N-avem
noi norocul să dăm peste un trib de canibali vegani! Mai bine, stăm acasă!
- Știi că ai dreptate, raza mea de soare cu
dinți de aur!? Este și cea mai ieftină soluție de vacanță. Ne închidem două
săptămâni în apartament, ne izolăm de toată lumea și ne facem de cap!
- De acord, zice Pompilia. Și ca să nu mai
auzim vorbindu-se românește, ne înjurăm numai și numai în samoană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu