NERVI DE IANUARIE
o schiță veselă de Mihai Frunză
- Pictura nu mă mai satisface. Cel puțin
nudurile sunt total lipsite de volum. Trebuie să mă reprofilez pe sculptură.
Mai precis, pe bust. Bustul de femeie este un domeniu ispititor. Voi trece de
îndată la lucru. Daltă am, ciocan am, oare ce îmi mai lipsește?
După câteva zile de cugetare, a tras
concluzia:
- Îmi lipsește o muză. Una de primăvară,
pentru că m-am săturat de iarna asta care îmbracă femeile excesiv.
Deschise tomul cu numerele de telefon ale
muzelor de primăvară. Primul nume de care a dat a fost Zambilica.
- Nu-mi amintesc de această divă. Sper că nu
e cățelușa pentru care Bismarck al Papadopolinii îl ciufulea pe micuțul Bubico.
Următorul nume este chiar Floricica.
- Fata asta nu-i de mine. Mie îmi plac
floricelele cu multă bere, iar duduița preferă tequila la litru.
Nici Iris n-a avut noroc. Avea ochii indeciși:
unul albastru și unul verde. Roza avea ambii ochi verzi, de unguroaică focoasă,
dar era plecată în cele patru vânturi. Brândușa n-a răspuns la telefon pentru
că nu avea decât uscător de păr. Violeta i-a răspuns, dar fusese deja angajată
de poetul Costică Bodler – Coțofănești pentru un ciclu de poeme într-un vers
rubiniu. În minte i-a venit brusc numele superbei poetese Săftica, dar numele
ei nu era de floare, ci de mânăstire.
Situația devenise ușor disperată. Gențiana și
Beladona deveniseră farmaciste, cele opt fete cu numele de Gherghina se
măritaseră cu italieni, iar în ceea ce o privește pe Colocazia, avusese ocazia să-i vadă bustul și nu
prea era demn de sculptat.
Atunci, a dat grabnic un anunț la ziar: Caut
urgent muză cu nume de floare.
A
așteptat în zadar trei zile. În sfârșit, în ziua a patra, cineva a sunat la ușă.
A deschis nerăbdător și plin de emoție artistică. În cadru, a apărut un tinerel
frumușel, care spuse cu glas drăguțel:
- Bună ziua! Am venit după anunț. Mă numesc
Viorel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu