Mica globalizare

   Pe scara blocului miroase cumplit. Poetul Hanibal Zacuscă este profund deranjat. Cel mai tare îl supără inspiraţia.

   - Un vecin aruncă găleata cu gunoi alături de ladă, îl lămureşte Pompilia. Ca scriitor, te rog să scrii un afiş şi să-l lipeşti pe zid.

   Hanibal s-a apucat de treabă. A conceput câteva variante de text în proză precum: ,,Respectaţi confortul olfactiv!" ;,,Nu lăsaţi gunoiul pe mâna miopilor !" ; ,,Boule, fii mai atent !"

   - Ultimul e prea dur, şi-a zis el. Să fiu mai subtil. Să scriu, mai bine :,,Numai un mamifer erbivor face atâta mizerie !"

   - Iubitule, intervine Pompilia, tu eşti poet. Un text în versuri ar fi mult mai interesant şi mai educativ. Ai grijă,totuşi, să nu fii prea ermetic.

   După trei ore afişul era gata. Suna astfel :,,Vezi ce mare e lădoiul ?  De ce-arunci pe jos gunoiul ? " A lipit afişul pe hol, dar nu s-a văzut niciun rezultat. Gunoiul zăcea tot pe jos.

   - Voi sta la pândă, a hotărât Hanibal. Îl prind eu pe nesimţitul care îmi tulbură inspiraţia.

   Zis şi făcut. A stat toată ziua cu ochiul în vizor. Spre seară, un individ a apărut cu o găleată în mână, a deschis uşa oficiului şi a aruncat nonşalant resturile pe jos. Hanibal s-a repezit ca un uliu :

   - Domnule, dumneata nu înţelegi ce scrie aici, pe perete ?

   - Nu.

   - De ce  nu-nţelegi?  Eşti turc ?

   - Nu sunt turc, sunt chinez. Turcul stă cu un etaj mai sus.