Citatul zilei

Săniuță ca-n România nu găsești nicăieri. (Moș Crăciun beat)


Nici măcar în proză, viața nu e roză

Maestrul Antonică Marin ne sugerează că, la noi, nu se mai poate fura ca în codru.

SALVATORUL  SPECIEI
O schiță veselă de MIHAI  FRUNZĂ

   Am plecat cu amicul Hanibal spre festivalul de poezie forestieră de la Babadag. Eu sunt șoferul. În zare, se vede o pădurice.
   - Oprește acolo! zbiară Hanibal. Am mare nevoie de un codru des.
   Opresc. Hanibal dispare într-un tufiș. Eu îmi arunc o privire prin poieniță. Observ un panou mare pe care scrie: CETĂȚENI, OCROTIȚI PÂRȘUL !
   - Ce este acela un pârș? îl întreb pe Hanibal, care tocmai a reapărut cu fericirea întipărită pe față.
   - Nu știu, zice el. Presupun că e un animal cu un nume ciudat. După rezonanță, e legat de ceea ce am făcut eu în tufe.
   - Eu nu cred, zic. Animalul acela urât mirositor se numește dihor, nu pârș.
   - Oricum, continuă el, este un animal mic și slab, care are nevoie de ocrotire. Îl prindem, îl luăm acasă și-l închidem în baie.
   - Stai așa! intervin eu. S-ar putea ca pârșul să nu fie un animal, ci o specie de floare rară. Precum floarea de colț.
   - S-ar putea, aprobă Hanibal ironic. O floare carnivoră cu colți.
   - Și cu miros de tufiș vizitat de tine, adaug eu și mai ironic.
   Ca din pământ, apare un pădurar. E verde ca un marțian cu pușcă în spate.
   - Bună ziua, cetățeni! zice el jovial. Ce vânt vă aduce prin pădurea mea?
   - Vântul amicului Hanibal, răspund eu la fel de jovial. Și, în plus, dorința noastră de a cunoaște un pârș. Vrem să-l ocrotim!
   - Nu te supăra, onorabile pădurar, intervine și Hanibal, ce este acela un pârș?
   - Ce să fie? zice pădurarul. Este un animal mic și neajutorat. Seamănă cu o veveriță, dar este mai molâu. E pe cale de dispariție. În pădurea asta trăia un singur exemplar. De aceea scrie acolo OCROTIȚI PÂRȘUL! Dacă erau doi, scriau OCROTIȚI PÂRȘII!
   - Și ce s-a întâmplat cu el?
   - A avut mare noroc. L-am ocrotit eu personal, pentru că de aia sunt plătit. Astfel, i-am salvat specia!
   - Bravo! Și cum ați făcut? I-ați creat o mică rezervație sau l-ați luat și-l hrăniți acasă?
   - L-am luat acasă, dar nu-l hrănesc. Nu este nevoie, pentru că l-am împăiat.







Idei care-mi vor veni mâine


NOI SĂRBĂTORI LEGALE

   Pentru că, spre deosebire de țările vestice, avem prea puține sărbători legale, venim cu o serie de propuneri interesante:

   ZIUA ZILEI= Fiecare cetățean va fi obligat să-și sărbătorească ziua de naștere la serviciu. Pentru ca procesul muncii să nu fie deranjat, ziua zilei se va petrece noaptea.
   ZIUA NOPȚII= Este o variantă a zilei zilei pentru șomeri. Pentru a nu coincide cu ziua zilei, ziua nopții se va sărbători ziua în baruri și bodegi cu program non-stop.
   ZIUA PORTOFELULUI= Va fi o sărbătoare financiară internațională, pe care românii o vor putea petrece în tramvaiele din Zurich, Geneva și Berna.
   ZIUA NUNȚII= Se prelungește în mai multe acte care vor avea loc în noaptea nunții și va avea darul de a îmbunătăți igiena mirilor, spălându-le banii.
   ZIUA BASAMACULUI= În această zi, vom demonstra lumii tăria noastră de caracter. Ziua va fi sărbătorită 365 de zile pe an, iar în anii bisecți se va adăuga și o zi a samahoancei.
   ZIUA LICURICIULUI= Din cauza poluării și a tăierii pădurilor, mica insectă trebuie protejată prin sărbătorire. Data propusă coincide cu ziua națională a Statelor Unite.
   ZIUA PENSIEI= În felul cum evoluează economia națională, ziua când se va primi pensia va fi o adevărată sărbătoare.

                                       Mihai  Frunză,
                        angajat cu ziua la un bar de noapte




Filozofie la micul dejun

Oul văzut de un filozof al peniței: Antonică Marin

TEORIA  OULUI

   * Columb a ajuns celebru cu oul său. Să ne închipuim cum ar fi ajuns dacă avea două ! 
   * Într-un recent sondaj efectuat printre bărbați, la întrebarea ce a fost mai întâi, oul sau găina, răspunsul majoritar a fost că mai întâi a fost cocoșul.
   * Un cunoscut găinar din România a declarat că a reușit să obțină mult râvnitele ouă de aur, încrucișând găinile cu o salbă de cocoșei.
   * În București se va deschide un restaurant special pentru milionari, în care omletele vor fi preparate din ouă Faberger.
   * Ideea îndelung clocită de Brâncuși a fost că începuturile lumii pot fi sugerate printr-un ou de piatră. Prietenii s-au mirat foarte tare, știind că sculptorul prefera numai ouăle moi.
   * Pentru a rezolva problema micului dejun al oamenilor săraci, guvernul va aloca fiecărui pensionar câte un struț.
   * La ultima evaluare națională a elevilor superdotați, cei mai mulți au scris că iepurașii se înmulțesc prin ouă roșii.
   * În scopul diversificării ofertei, în piețele noastre, Salmonella se va vinde și în ouăle de bibilică.
                                                                    Mihai Frunză
                                                       specialist în făcut cu ochiul

A doua povestioară de Paști

Tema în viziunea maestrului Antonică Marin


OUĂ ROȘII SĂNĂTOASE
O povestioară de Mihai Frunză

      Aflu că în cartier s-a deschis un mic magazin cu ouă de Paște. Intru curios. Pe tejghea sunt două grămezi uriașe. Ouă roșii în stânga și ouă galbene în dreapta.
   - Cât costă oul? întreb.
   - 10 lei bucata, răspunde vânzătorul, un tip roșu la față.
   - Vai de mine! zic. Ce preț imens! Sunt ouă de aur?
   - Nu! Sunt ouă sănătoase, vopsite de la natură. Vopseaua din comerț este o otravă lentă, dar foarte eficientă. Se numește albastru de dimetil-etil-mercapto-propanol. Conține plumb, plutoniu și câteva cianuri.
   - Și astea cu ce sunt vopsite?
   - Nu sunt vopsite. Ale mele au fost ouate gata colorate.
   - Cum așa?
   - Domnule, știința face minuni. Am obținut aceste bijuterii ovulare după lungi experiențe. Nu-i așa că sunt frumoase?
   - Sunt, recunosc eu.
   - Le-am obținut prin combinații cromatice între găină și cocoș. Găina a fost o moțată românească roșie pe care am împerecheat-o cu un cocoș moldovenesc tot roșu.
   - Și așa au ieșit ouăle roșii. E logic.
   - Logic, pe naiba! Au ieșit ouă albe ca neaua.
   - Și ce ați făcut?
   - Așa cum se face în viață, am schimbat cocoșul. Am făcut rost de un cocoș galic, ce-i drept, verde. I-am vopsit penele în albastru și din combinație a ieșit un superb cocoș roșu. Dar... stupoare. Au ieșit tot ouă albe. Disperat, în timp ce mă stimulam intens cu o stacană cu vin roșu, mi-a venit ideea genială.
   - Ce idee? Nu mă mai fierbeți, că mă înroșesc și eu!
   - Ideea era la mintea cocoșului. Era clar că-mi trebuia un cocoș dintr-o țară roșie. Am cumpărat imediat unul din angroul chinezesc Dragonul roșu.
   - Extraordinară idee! apreciez eu sincer. Bănuiesc că, în sfârșit, au ieșit ouă roșii.
   - N-ați ghicit. Au ieșit ouă galbene. Priviți-le, astea sunt! Cele din dreapta.
   - Totuși, zic nedumerit, cele din stânga sunt roșii. Până la urmă, cum au ieșit așa?
   - Simplu, zice omul. Sunt tot ouăle galbene și sănătoase pe care le-am vopsit cu albastru de dimetil-etil-mercapto-propanol.
  
   

  


O povestioară de Paști


                   NUMĂRĂTOAREA
O schiță umoristică de Mihai Frunză

    Se apropie Paștele. Mielul se lăfăie în frigider. Soția îmi zice:
   - Mișule, uite 50 de lei și mergi la piață după ouă! Ia o sută, că vrea și mama! Mâine le înroșim.
   Iau banii și ies cu elan. La primul colț, dau nas în nas cu Rondel, poetul modernist în vers liber.
   - Salut, Mișule! zice el. Dai și tu o bere? Eu sunt lefter.
   Ce era să fac? Nu vreau să par harpagon. Intrăm în bodegă. Chelnerița Lili ne întâmpină plină de nuri și de zâmbete.
   - Două beri! zic.
   - 10 lei, zice.
   Îi dau banii și gândesc:
   - În buzunar au rămas 80 de ouă. Sunt suficiente.
    Halbele au alunecat pe gât ca unse.
   - Mai dai un rând? zice Rondel, încă vizibil însetat.
   - Mai dau, răspund eu cu un sfert de glas.
   - Să luăm și câte o vodcă, adaugă el. Berea asta e cam slabă.
   Lili le aduce sprințar și mă anunță marțial:
   - 30 de lei.
   Scot banii și plătesc. Sorbim cu nesaț combinația. Este explozivă. Între timp, bag mâna în buzunar și număr ouăle. Sunt 20. Cam puține, îmi zic. În fond, nu e bine să facem abuz de ouă. Ficatul suferă. 10 pentru noi și 10 pentru mama-soacră sunt suficiente. Rondel mă trezește din cugetare:
   - Să mai bem câte o bere și s-o întindem! Am programare la dentist. Simt că anestezia este aproape gata.
   Lili apare cu promptitudine și ne aduce licorile. Îi mai dau 10 lei. Bem cu grabă, după care bag mâna în buzunar să număr ouăle. Înlemnesc. Nu mai am niciunul. Ne ridicăm și pornim spre ieșire. Lili se apropie de mine și-mi zice discret:
   - Iubițel, n-ai mai trecut de mult pe la mine!
   - N-am trecut, răspund dezolat. Și nici n-o să mai trec. Tocmai am devenit eunuc!


Cugetări mignone


   * De câte ori mă uit la o femeie frumoasă, mă uită și ea pe mine.
   * Femeile sunt foarte sensibile la flori, motiv pentru care trebuie să le oferim zilnic un buchețel de părăluțe.
   * Pentru că munca la țară ni se pare grea, o preferăm pe cea din altă țară.
   * Inima este organul care bate... creierul.
   * Corect spus, bărbatul este un rău necesar, pentru că femeia este o rea necesară.
   * Modernizarea trădării a transformat cozile de topor în pânze de drujbă.
   * Într-o lume în continuă mișcare, turismul românesc a rămas la nivelul unei Dacii 1300.
   * Femeia este eterna enigmă, pentru că nu vom ști niciodată câți bani este în stare să cheltuiască.
   * Frumusețea interioară a unei femei este evidentă numai atunci când se dezbracă în interiorul iatacului său.
   * Dacă vrei să te dai mare, fotografiază-te printre piticii din grădină.
   * Nu există femei urâte decât în momentul în care ai început să le urăști.
   * De câte ori mă uit la o femeie frumoasă, trebuie ca ea să-mi amintească să plec acasă.
                                                    
                                                    Mihai Frunză
                                         liber-cugetător doar în gând

Denumiri științifice

Podul de la Brăila proiectat de caricaturistul Antonică Marin

   LABORATOR= Loc unde se fac experiențe pe șoareci, punându-le întrebări-capcană.
   EXPERIENȚĂ= Lunga activitate pe care o tânără deputată a avut-o ca dansatoare la bară.
   EPRUBETĂ= Mijloc modern de a face copii într-o sticluță, cu mare grijă să nu te tai.
   INVENȚIE= Un adevăr rostit de un prim-ministru la o conferință de presă.
   CERCETARE= Muncă științifică efectuată de un polițist, care face lumină într-un domeniu, punând o lampă în ochi.
   DESCOPERIRE= Un bărbat străin descoperit în patul conjugal acoperit doar cu un cearșaf.
   SAVANT= Bărbat care știe foarte multe, în afară de numele celui descoperit sub cearșaf.
   INSTITUT= Oriunde în lume este o casă de bani; în România este o casă de bani fără bani.
   ȘTIINȚĂ= Domeniu al cunoașterii desăvârșite, reprezentat de babele din bloc și de spioni.
   TEHNICĂ= Dotare specială care la noi a atins apogeul prin hoții de buzunare.
   LEGE= Formulare despre atracția universală a banului, adoptată în parlament după o lungă tocmeală.
   TEORIE= Îndelungată mustrare verbală care, practic, nu folosește la nimic.

                                                                    Mihai FRUNZĂ
                                                             inventator de definiții




O nouă schiță satirică


ȘURUBUL CU PREFAȚĂ
o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Ies în oraș. La primul colț, dau nas în nas cu Hilarion. E un mare pisălog. Dau să-l evit. Nu pot, pentru că mă plachează ca un veritabil rugbist.
   - Maestre, îmi zice el, nu mă lăsa! Am scris o carte și am nevoie de o prefață.
   - Ce carte? întreb eu plăcut surprins.
   - Tehnica filetării inverse a șurubului cu două fețe, zice el mândru ca un păun.
   - Cu două fețe! mă mir eu. Este un șurub cam pervers.
   - Lasă glumele, te rog, că șurubul meu e serios!
   - Bine, dar eu nu mă pricep la tehnică. Până acum, am scris prefețe numai la cărți de literatură beletristică.
   - N-are a face! Vei fi un nume și în literatura tehnică. Și ca mulțumire, îți ofer această șurubelniță specială.
   - Nu! Nu pot s-o primesc și nu pot să scriu prefața. N-am noțiuni. Singurul lucru ce-mi vine în minte este că guvernul cam strânge șurubul impozitelor.
   - Păi, vezi? Ești un expert. Uite, îți dau două șurubelnițe pentru șuruburi cu două fețe.
   - Dacă stau bine să mă gândesc, aș avea nevoie de trei șurubelnițe. Așa că aștept s-o inventezi pe cea pentru șurubul cu trei fețe.
   - Șmechere, vrei să scapi! mă admonestează Hilarion. Dar, cu mine, nu-ți merge.Uite, ia de aici trei șurubelnițe pentru șurubul cu două fețe!
   Le iau, le bag discret în buzunar și zic pervers:
   - M-ai convins! Merg acasă și-ți scriu prefața.
   Hilarion dispare în culmea fericirii. Eu mă îndrept spre treburile mele. La colțul următor, dau peste veșnicul cerșetor Comision. Mă caut prin buzunare și nu găsesc niciun ban. Ca să salvez situația, îi arunc în pălărie o șurubelniță.
   - Mulțumesc, bătrâne filantrop, zice el. Tocmai de așa ceva aveam nevoie. Șurubul cu două fețe al noului cod fiscal mă strânge groaznic și pe mine.



Cronică literară după ureche


RĂSCOALA de Liviu Rebreanu

    Pentru că romanul este scris în 1932, m-am gândit că are vechimea necesară  să-i fac o cronică. În supraaglomerata mea bibliotecă, găsesc ediția din 1962 pe care am citit-o în liceu. Paginile sunt cam galbene, dar cartea arată încă bine. Dau s-o răsfoiesc. Automat se deschide la pagina 101. O închid la loc și o deschid iar. Se deschide tot la 101. Curios, o citesc. Este pagina în care zdrahonul agricultor Petre Petre o posedă sălbatic pe arătură pe voluptuoasa boieroaică Nadina. Totul se petrece pe fondul unei istorice răscoale țărănești.
Petre Petre pune multă patimă și crede că așa se răzbună pe clasa exploatatoare. Este un mare naiv, desigur, deoarece arzoaica moșiereasă este mai mult decât mulțumită de prestație, pentru că Petre și cu Petre s-au răsculat de cel puțin două ori.
Liviu Rebreanu descrie scena cu un talent magistral și atât de naturalist, încât incită cititorul până la paroxism. Puțin înfierbântat, am citit pagina de opt ori și mi-am promis solemn că o voi citi și mâine seară, înainte de culcare. Până atunci, mai răsfoiesc puțin cartea pentru o părere mai amplă.
Deschid tomul aleatoriu la pagina 211 în care conacul boieroaicei arde în flăcări uriașe. Deduc logic că focul a fost produs de scânteile care au sărit în cele 110 pagini de amor incendiar între Petre Petre și Nadina. Ferm convins că așa au stat lucrurile, am pus volumul pe raftul său să se mai răcorească.
Verdictul meu literar l-am dat fără preget: Liviu Rebreanu a fost maestrul incontestabil al romanului erotic românesc, iar cu Răscoala a demonstrat că așa se scrie istoria.
                                                    Mihai FRUNZĂ
                                            cititor cu autorizație ISU




Obiceiuri tradiționale românești: TREZIA


   Trezia la români, de obicei, are loc în a paisprezecea dimineață după Crăciun, pe la prânz. Ea are rădăcini antice când, pe timpul lui Burebista, tot într-o dimineață, dacii s-au trezit fără vii.
   Trezia începe prin deschiderea lentă a ochilor. Dacă este imposibilă, se pipăie puțin orbitele și se constată că stângul e violet spre vânăt. De fapt, este spre soția care doarme alături, deși ea este complet trează.
   Cele două capete te dor îngrozitor. Încerci să-l ridici de pe pernă pe cel care doare mai puțin. Este zadarnic. Cu un efort admirabil, reușești să te întorci pe o parte. În ochiul valid, îți apare imaginea voalată a soției care zice:
   - Ce te foiești atâta, omule? Îmi tulburi somnul de frumusețe.
   - Soarele meu matinal, zici cu miere în glas,voiam doar să te întreb dacă mai avem zeamă de murături.
   - Nu mai avem. Ai terminat-o la trezia de ieri.
   - Nici de varză?
   - Nici. De alaltăieri. Și, te rog, întoarce-te pe partea cealaltă pentru că duhnești groaznic a bodegă insalubră!
   - Solstițiul de iarnă al vieții mele, zici disperat, te implor, nu mă lăsa! Am nevoie măcar de un ceai de ghimbir.
   - Fă-ți singur! Vezi că ghimbirul e în pod! Fii atent să nu cazi pe scară, mototolule mic!
   Încerci să te scoli de pe pat. Nu se poate. Ești paralizat și creierii ți se învârtesc necontenit cu tendințe vădit centrifugale. Deja se înserează și întunericul din cap se combină irevocabil cu cel de afară.
   - Asta e! îți zici consolat. Voi zăcea aici până mâine. Natura umană își va face datoria și voi deveni proaspăt fără ajutorul nimănui.
    Închizi ochii, inclusiv pe cel violet, și dai să adormi din nou, când, de afară, se aud strigăte vesele:
   - Mișule, scoală, leneșule! Suntem noi, Vasilică și Ionel. Hai să ne dregem cu o bere rece și cu o palincă toridă! Bodega Esmeralda ne așteaptă!
   Cât ai clipi, ești în picioare, te îmbraci cu maximă îndemânare și dispari pe ușă cu mare grijă ca să nu-ți trezești consoarta din somnul de frumusețe.
În schimb, peste cinci minute, tu te trezești bine dispus și reconfortat în brațele insalubre ale Esmeraldei.
                                                              Mihai Frunză
                                                            master chef-liu




Omul zăpezilor


Schiță umoristică
de  Mihai  Frunză

   - Bărbate, îmi zice soția, zăpada din curte a ajuns azi-noapte la jumătate de metru!
   - Nu-i nimic, zic eu. Dă-mi îndată lopata din debara!
   - N-o mai avem. I-am dat-o astă-toamnă vărului Costel pentru niște lucrări în grădină.
   - Dă-i un telefon ca să ne-o aducă!
   - N-o mai are. Lopata a ajuns la Poliție. E corp delict. Cu ea și-a îngropat în grădină noua lui soacră. Era o scorpie.
    N-am ce face. Înot prin nămeți până la colțul străzii. Magazinul de lopeți este larg deschis. Vreo 20 de vecini stau la coadă. Stau și eu. Vânzarea merge repede și într-un ceas ajung la tejghea.
   - O lopată, vă rog! zic ușor degerat, dar fericit.
   Vânzătorul îmi întinde una, dar obiectul este incomplet.
   - Unde-i coada? întreb uluit.
   - Coada s-a terminat. Sunteți ultimul client, zice omul mucalit nevoie mare, etalându-și zâmbitor doi dinți din față ce arată ca două lopeți.
   - Coada la lopată, domnule! urlu eu scos nițel din fire.
   - Nu mai are coadă, mă liniștește el. Un client a cumpărat o lopată și două cozi. Zicea că vrea să creeze o lopată mutantă. Luați-o pe asta fără coadă! E ultima și-i puneți acasă altă coadă.
   - De unde altă coadă, stimabile domn? Eu n-am coadă. Eu sunt un maimuțoi evoluat.
   - Aveți cumva barcă?
   - Am.
   - Îi puneți drept coadă o lopată de la barcă. Veți obține o unealtă utilă și originală: lopată cu lopată. Puteți s-o declarați și invenție. Vă cedez toate drepturile.
  - Imposibil. Barca mea este cu motor.
  - Și mai bine. Îi puneți elice. Lopata cu elice va face ravagii printre troiene.
   Iau lopata fără coadă și plec spre Secția de poliție. Agentul Gigel Curcanu mă întreabă:
   - Cu ce vă servim, onorabile contribuabil?
   - Aș vrea coada de la lopata cu care vărul Costel și-a îngropat soacra în grădină. Este lopata mea. Vreau numai coada.
   - Nu se poate! zice Curcanu. Pe coadă sunt amprentele asasinului. Vă dăm numai lopata. Pe ea este amprenta capului soacrei, dar dacă tot a murit, nu ne mai interesează.
   Ce era să fac? Mi-am recuperat lopata fără coadă și am plecat spre casă. Acum am două lopeți, ambele în stare bearcă. Nevastă-mea se crucește de ghinionul meu și-mi zice că un bărbat adevărat nu se plânge în fața unei femei de lipsa cozii.    Asta m-a stimulat eficient și brusc luminat, îi zic:
   - Dă-i telefon mamei soacre și cere-i să ne facă repede o vizită!
   - De ce, iubitule? Parcă nu puteai s-o suferi!
   - Așa-i, dar acuma pot. Pe înzăpezirea asta, sigur va veni călare pe mătură.


Idei găsite sub pom

Moș Crăciun sub un pom de criză

IDEI  GĂSITE SUB POM
 de Mihai Frunză

   LEUL GREU= Un ban ușor, dar foarte greu... de câștigat.
   MECIUL ROMÂNIA - POLONIA= Niște leși au bătut niște leșuri.
   MOȘ CRĂCIUN= Un bătrân în vârstă de 27 de ani, fiul lui Moș Gerilă.
   NAVĂ COSMICĂ= O barcă cu motor plecată din Venus spre Saturn.
   ORGAN DE PRESĂ= Motivul pentru care majoritatea ziaristelor tinere și frumoase au rămas gravide.
   POMUL  DE  CRĂCIUN= Un brad falnic tăiat în România și împodobit în centrul Vienei.
   REVELION  ILIESCU= O noapte albă petrecută de bătrânii pesediști la Leningrad.
   SEARA  DE  AJUN= Orice seară în care cina este înlocuită cu postul negru.
   TIR  TURCESC= Rafala antiaeriană care a doborât un avion rusesc la granița cu Siria.
   URS ALB= Un urs brun pe care organizațiile de protecție a animalelor     l-au ajutat să ajungă la bătrânețe.
   VULPE  POLARĂ= Blană argintie polarizată electric, căreia i se zbârlește părul în prezența persoanelor cu energii negative.
   ZEAMĂ  LUNGĂ= Supă pe care restaurantele o vând la metru.

                                                      

Cronică literară după ureche


Cățeluș cu părul creț - autor anonim

   Este poezioara pe care, în fragedă copilărie, o recitam sfios la venirea lui Moș Crăciun, pe atunci Moș Gerilă. În literatura română, tema cățelușului e destul de frecventă. Să ne amintim doar de simpaticul Bubico al lui Caragiale sau de Patrocle, drăgălașul patruped din Dumbrava lui Sadoveanu.
   La vremea respectivă, cățelușul cu părul creț îmi displăcea total pentru că era un hoț ordinar care a furat rața din coteț fără să fie pedepsit. Cum se poate așa ceva? Era needucativ și în contradicție cu morala socialistă.
   Cu totul alta a fost situația lui Zdreanță, cățelușul cu părul creț al lui Tudor Arghezi. Acesta a furat un ou și a fost aspru pedepsit. În caz contrar, îl puteam vedea a doua zi în gură cu un bou. Rolul educativ al oului fierbinte a salvat boul de la un carnagiu oribil.
   Apropo de bou, zilele trecute am văzut la televizor un celebru hoț, greu al fotbalului, care a ieșit mai devreme din pușcărie pentru că a scris un raft întreg de cărți. Toată lumea se întreabă cum a reușit performanța, pentru simplul motiv că hoțomanul nu știe să scrie.
   Răspunsul se cam subînțelege. Cărțile au fost scrise de un cățeluș flămând, cu părul creț sau fără păr- n-are importanță - care, în felul acesta, și-a asigurat o masă copioasă. Niște paparazzi invizibili l-au surprins la un restaurant chinezesc, bineînțeles cu rața-n gură.

                                                            Mihai Frunză
                                                traducător de limbă pechineză

Revelion cu Ananie Gagniuc

Mihai Frunză și Ananie Gagniuc după trei zile de regim hipoglicemic


  Cu amicul Noni Gagniuc am participat de la egal la egal (el 130 kg - eu 65)  la numeroase chefuri, așa că e ușor să-mi imaginez un revelion în doi cu Măria sa. Masa este plină cu bucatele porcului. Noni se uită la ele cu dispreț suveran și zice:
   - Mișule, știi că amândoi avem glicemia crescută. Mai ușor cu porcăriile astea!
   - Da, zic eu timid.
   - Sarmalele nu conțin hidrocarbonați, adaugă el. Hai să luăm câte două!
   Luăm. Eu două, el două...zeci.
   - Nici cârnații nu conțin hidrocarbonați, nu-i așa? întreabă el
   - Așa e, confirm eu.
   - Perfect. Hai să luăm câte doi!
   Luăm. Eu doi, el doi...sprezece.
   - Mi s-a făcut o sete de lup! constată Noni. Vinul e făcut de tine personal ?
   - Firește.
   - Spune-mi sincer, Mișule, ai pus zahăr în el?
   - Doamne, ferește! E curat ca lacrima!
   - Bravo! Putem bea pe săturate! Scoate repede damigeana!
    Am scos repede damigeana și într-un ceas cu cuc am lichidat-o. Eu un pahar, Noni restul.
   - Vinul tău m-a spălat de tot, zice Noni cu o gură uscată. Hai să mai luăm câte două sarmale!
   Luăm. Eu două, Noni două...zeci. Am mai luat și câte doi cârnați eu, el doi...sprezece. Apoi am trecut la a doua damigeană. La sfârșitul ei, Noni spune bine dispus:
   - La mulți ani, Mișule! Îți doresc un An nou cu mult umor. Acum, te rog să mă scuzi, dar am puțină treabă la baie.
    De atunci, nu l-am mai văzut. A dispărut în noapte, probabil spre alt revelion care avea și tort de ciocolată fără hidrocarbonați. A doua zi, scumpa mea soție mă întreabă cu maximă nedumerire:
    - Mișule, știi cumva cine a confundat baia cu șifonierul nostru din dormitor?
                                                                 
                                                   Mihai FRUNZĂ



Cronică literară după ureche


                        Orbitor de Mircea Cărtărescu

   Dacă Levantul  doarme încă pe noptiera fostului președinte Traian Băsescu, pentru că acesta aprofundează acum De ce iubim femeile, volumul Orbitor stă de doi ani și ceva pe noptiera mea. Cu el, insuccesul la femei este asigurat. De câte ori o iubitoare de literatură îmi vizitează dormitorul, mă părăsește în cea mai mare grabă, zicându-mi: Ești un obsedat textual! Și pe mine mă amăgeai cu inegalabilul Caragiale, perversule!
   Adevărul este că, în cei doi ani și jumătate, n-am citit niciun rând din carte, dar am jurat că, dacă Mircea Cărtărescu va lua premiul Nobel, mă voi flagela intelectual și o voi citi din scoarță în scoarță.
   De atunci, în fiecare toamnă, stau cu frica în sân. Și în fiecare toamnă răsuflu ușurat. Anul acesta s-a întâmplat la fel, dar bucuria mi-a fost umbrită de ciudatul juriu de la Stockholm care l-a premiat în mod uluitor pe Bob Dylan. S-a întors lumea pe dos dacă cel mai mare scriitor al planetei este considerat acest trubadur expirat!  Dacă omul avea neapărată nevoie de un milion de dolari, făceam noi o colectă și îl ajutam. În felul acesta, Amos Oz și Varujan Vosganian nu s-ar mai gândi să renunțe acum la scris ca să ia urgent lecții de chitară.
   În perspectiva anilor următori, am o propunere foarte decentă: să retragem candidatura la Nobel a lui Mircea Cărtărescu și s-o înlocuim, în mod firesc și logic, cu cea a lui Florin Salam. Șansele României vor deveni uriașe pentru că onorabilii academicieni suedezi se dovedesc mari iubitori de lamentații pe versuri jalnice. Din acest punct de vedere, Florin Salam este un scriitor eligibil și chiar Orbitor.

                                                              Mihai Frunză
                                                             - clarvăzător -