Decapodul

 o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Hanibal și Pompilia pășesc sfioși în marea sală de festivități. Ca din pământ, apare un chelner cu o tavă uriașă pe care clipocesc multe cupe cu șampanie. Pompilia ia una, o dă repede peste cap și ia apoi alta. Hanibal ia de la început două. Câte una în fiecare mână.

   - În felul acesta, explică el, nu voi fi silit să dau mâna cu deputații aceștia murdari. Mai mult ca sigur, sunt plini de microbii de pe bancnote.

   - Luați un loc la masă! îi invită un majordom cu figură de profesor de religie. Începe dineul.

   S-au așezat. Imediat, apare un chelner cu figură de profesor de literatură, îmbrăcat într-un frac cu trei cozi, care le pune în față o farfurie imensă. Pe fondul sonor, se aude un senator care ține un discurs ce laudă indigest guvernul.

   - Ce e dihania asta? întreabă Pompilia. Pare un rac imens. Eu nu mănânc așa ceva! Dacă mă mușcă?

   - Nu cred că te mușcă. Pare fiert. Dar... e tare ca piatra. În schimb, dacă-l mușcăm noi, rămânem fără dinți.

   Chelnerul se tot perindă și umple, unde este cazul, paharele cu șampanie, în timp ce senatorul laudă în continuare hulpav guvernul.

   - Prietene, zice Hanibal, ce este creatura asta fioroasă?

   - Dacă nu vă referiți la domnul senator, este un crustaceu marin decapod, domnule.

   - Și este comestibil?

   - Desigur. N-ați mai mâncat încă homar?

   - Homar? N-am mai mâncat. E bun?

   - Este delicios, domnule. A fost cântat și de marele poet persan Homar Khayyam, în vestitele sale Rubaiate. Chiar și Homer mânca homari, deși nu-i vedea bine. În prezent, este mâncarea preferată a lui Homar Hayssam, în închisoarea Jilava.

   - Știi ceva, zice Hanibal discret, ce este felul al doilea? Homarii îmi fac rău la fiere.

   - Langustă, domnule. V-o aduc îndată după ce termină domnul senator discursul  grețos în care laudă guvernul.

   - Langusta ce mai este?

   - Este un crustaceu marin decapod și delicios, domnule. N-are clești, dar noi avem. Sunt lângă farfurie, între paharele cu șampanie. Bănuiesc că știți să-i mânuiți cu dexteritate.

   - Știm pe dracu! zice Pompilia în barbă, deși nu prea are. Prietene, am o rugăminte. Nu vrei să ne împachetezi homarii pentru acasă? Aici, risc să-mi pătez lenjeria.

   - Îmi pare rău, doamnă, dar aici este dineu parlamentar, nu local sordid, răspunde chelnerul și dispare ușor revoltat.

   Hanibal și Pompilia nu s-au atins de homari. Au mai băut câte patru cupe de șampanie, s-au ridicat ușurel și s-au făcut nevăzuți în noapte. În urma lor, glasul senatorului laudă baritonal și nesățios guvernul. Pe drum, Pompilia zice:

   - Ține-mi, te rog, poșeta! Vreau să-mi pun mănușile.

   - Doamne, dar ce grea și umflată este! se miră Hanibal. Cred că în ea ai pe puțin  jumătate din raionul de cosmetice.

    - N-am niciun cosmetic, iubițel! Am opt porții de homari. Am luat și de la vecinii de masă. Îmi pare rău că n-am ajuns și la farfuria senatorului.

   - Mie îmi pare rău că n-a terminat mai repede discursul în care lăuda guvernul, zice Hanibal înciudat. Luam și niște languste.

Moș Crăciun color

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Până la Crăciun, au mai rămas trei zile. Moșul se pregătește intens. Sacii sunt pe jumătate plini, căci anul acesta bugetul e mai auster. Renii sunt potcoviți și țesălați, iar Crăciunițele epilate și coafate. Moșul se duce la oglindă, firește ca să se admire. Rămase mut: celebra lui barbă albă a devenit peste noapte verde. Urlă ca un apucat:

   - Să vină Crăciunițele!

   Acestea apar de îndată, unele dintre ele în pijamale, altele numai în chiloței, iar altele...

   - Vă țineți de glume, poznașelor? Care dintre voi mi-a vopsit barba în timpul somnului?

   Crăciunița Violeta se apropie de el și îi smulse cu delicatețe un fir. Îl analiză atentă și spuse:

   - Nu este vopsit, Moșule! Așa este el, verde. Dar să știi că îți stă bine în verde. Se asortează perfect cu roșul costumului și al nasului.

   Crăciunița Lila intervine și ea:

   - Moșule, eu cred că e de bine dacă ai început să înverzești. În ultima vreme, erai cam ofilit.

   - Dacă nu-ți place barba verde, zise și Crăciunița Albinuța, mergi la un medic barbolog. Cunosc eu unul, dar acum nu-i disponibil. A ajuns senator.

   În încăpere intră tropăind furtunos renul Rudolf.

   - Moșule, te cheamă urgent Marele Șef! Pare cătrănit, behăi el precipitat.

   Moș Crăciun alergă într-un suflet. Marele Șef stătea liniștit pe un norișor. Nu părea supărat. Cu aspectul său de bătrânel bonom și cu barba albă până la brâu, părea chiar simpatic.

   - Doamne, zise Moș Crăciun, cu ce am greșit de m-ai pedepsit cu barba asta verde?

   - Ai greșit că te-ai lăcomit, zise Marele Șef cu blândețe în glas. Acum câțiva ani, mi-ai cerut o Crăciuniță secretară. Ți-am dat. Apoi mi-ai cerut două. Ți le-am aprobat. Anul trecut aveai zece. Poți să-mi spui câte Crăciunițe ai anul acesta?

   - 36, Doamne! Și voiam să mai angajez 14. Prin concurs, desigur.

   - Ei, vezi? De asta te-am pedepsit. Pentru că ești afemeiat și lacom.

   - Iartă-mă, Doamne! Dar nu pot să mă abțin. Sunt așa frumoase! Tu le-ai inventat, începând cu Eva. Iartă-mă și scapă-mă de barba asta verde! Este ridicolă!

   Domnul cel Mare cugetă preț de câteva secunde cosmice și se pronunță:

   - Bine, Moș Crăciun, te iert și te scap de barba verde. De azi înainte, vei purta o superbă barbă albastră.

Povestea porcului

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Crăciunul bate la ușă. Ca de obicei, Mitică merge la amicul său de la țară, Costică.

   - Salut, Costică! zice el cu un glas pofticios. Ai tăiat porcul? Doar știi că sunt abonatul tău tradițional la un jambon.

   - Măi, Mitică, tu trăiești pe altă lume? N-ai auzit că au venit veterinarii și ne-au asasinat nemilos bietele suine? Cică au pestă. Au pe dracu!

   - Am auzit, dar am crezut că pe al tău l-ai dosit în dormitor.

   - N-am apucat, pentru că nu se trezise Maricica și patul era ocupat. Dar, îți pot oferi 300 de grame din porcul de anul trecut. Pentru restul, du-te la supermarket și ia porc de import!

   - Am luat, dar nu-i bun de nimic. N-are gustul lui Ghiță al nostru. Cel spaniol are miros de taur și cel german de bere stricată. Doar cel unguresc pare ceva mai bun. În tinerețe, m-am iubit cu una, Ilona. Doamne, ce bucățică bună! Ei bine, carnea ungurească mi-a adus aminte de gustul ei.

   - Asta e, zice Costică resemnat. Acum doi ani ne-au luat găinile. Cică aveau gripă aviară. Mi-au luat apoi văcuța. Au dus-o la ospiciu. Susțineau că e nebună. La anul ne vor lua oile, pentru că au căpiat.

  - Cum? Au căpiat oile tale?

  - Nu, domnule, au căpiat guvernanții.

  - Și ce ai de gând să faci?

  - Păi, ce să fac? Struți nu pot să cresc, pentru că struți cresc toți vecinii. Așa că, m-am gândit și am hotărât să cresc tapiri. Dacă nu cumva se vor îmbolnăvi și ăștia de vreun guturai, că au nasul cam mare.

Familia tradițională

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Epigramistul Mitică Catargiu este puțin bulversat. Vine de la biserică, unde l-a afurisit pe colegul său, Hanibal Zacuscă, și unde a ascultat pios predica părintelui Paisie. Acesta le-a spus blajin:

   - Păcătoșilor, să nu vă prind că vă împerecheați cu alți bărbați, că vă ia mama dracului! Numai cu femei, ghiolbanilor! Numai ele vă pot oferi plăcerile vieții! Și voi, păcătoaselor, să vă cuplați numai cu bărbați, curviștinelor! Dacă vă arde să vă iubiți între voi, treaba voastră! Dar să nu vă măritați între voi, că în fundul iadului veți poposi, stricatelor! Altfel, familia tradițională va pieri și n-o să mai avem urmași care să ne plătească datoriile externe. Amin!

   În drum spre casă, Mitică a intrat la idei:

   - Oare ce a vrut să spună preacuviosul? Eu sunt deja împerecheat. Cu Maricica. Și am și trei copii la muncă în Italia. Oare Maricica nu-i femeie? Eu cred că prea este, că are tot ce trebuie în acest scop: protuberanțe berechet, funduleț obraznic și o gură imensă cu care mă cicălește continuu. Sau poate eu nu sunt bărbat!? Ba, sunt! Poate să confirme și Lili, vecina de la parter. Poate să confirme și Mimi, colega mea de serviciu, care susține că eu sunt tatăl copilului ei și nu Gigel, dragul ei bărbat care, cică ar fi impotent cu ea, dar foarte viril cu una Any.

   Copleșit de gânduri, Mitică a ajuns acasă. Pe drum, a călcat neatent într-o groapă de pe carosabil, scrântindu-și o mână.

   - Semn rău! și-a zis. Și pe deasupra, uite și o pisică neagră! Măcar de ar fi de Angora, dar este siameză. Din cauza asta ghinionul va fi dublu.

   Intră încetișor în apartament. Din dormitor, se aude oarece zarvă. Dădu năvală, curios nevoie mare. Maricica era în vârful patului, goală precum Eva fără frunză. Zise uluit, aprinzând lumina, pentru că era cam beznă:

   - Maricico, comoara mea tradițională, ce faci aici?

   - Plajă, iubițel! Nu vezi? răspunse ea cu un glas nevinovat și convingător.

    În acest moment, de sub cearșaf se auzi un tuset. Mitică aruncă albitura la o parte și dădu cu ochii de un tip slăbănog, mic și chel, gol precum Adam tot fără frunză.

   - Maricico, orhideea mea exotică din plastic natural, nu cumva mă înșeli?

   - Iubitule mic și erudit, te rog să nu mă judeci greșit! Părintele Paisie ne-a povățuit să respectăm familia tradițională, care rezultă din unirea unei femei cu un bărbat. Ei bine, cum mă știi că eu sunt o femeie foarte credincioasă, am vrut să fiu și mai tradițională și să mă unesc cu doi bărbați. Și cum tu ești epigramist, am ales un prozator. Să vă fac cunoștință.  El este Mișu, laureat acum zece ani la Râmnicu Vâlcea.

   Mitică ieși tiptil din dormitor și își zise cu ochii la cer:

   - Doamne, dacă Maricica este așa de habotnică, te rog să n-o lași să cadă și în patima dramaturgiei!

Pseudocronică literară

Ciuma de Albert Camus

   Este un roman existențialist, apărut în 1947 la editura pariziană Gallimard. Celebrul prozator francez tratează literar cazul unei epidemii de ciumă din orașul algerian Oran.

   Ca întotdeauna, cititorul român se simte frustrat și regretă că niciun mare clasic de-ai noștri n-a scris un roman antologic despre ciuma lui Caragea. Sau despre o soacră, personaj care în mentalul nostru colectiv este asociat tot cu o ciumă. Soacra cu trei nurori  de Ion Creangă este o biată poveste cu iz de snoavă și nicidecum un monument literar. Timpul nu este însă pierdut, dar trebuie grabnic recuperat. Câteva idei stau să țâșnească.

   După cum se știe, ciuma este un cuvânt sinonim cu pesta. Pesta ne duce involuntar cu gândul la frații noștri maghiari. Ca și Buda, de altfel. Subiectul este delicat, așa că mergem pe alt fir.

   Firul ne-a fost oferit pe tavă de generoșii noștri guvernanți, care ne-au fericit cu o drăgălașă pestă porcină. Epidemia nu atacă omul, dar atacă scumpul nostru prieten, purcelușul. Porcii mor sau sunt omorâți preventiv și vreo zece ani de aici înainte, vom ține o dietă foarte sănătoasă, numai cu carne de pasăre. Aceasta este varianta optimistă, căci este posibil ca perfida gripă aviară să revină tiptil, caz în care vom apela salutar la soluția lui Grigore Alexandrescu: boul și vițelul.

                                                   Mihai Frunză,

                                   medic specialist în pesta dentară

Ghiveci onomastic

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Hanibal intră în Primărie cu mare sfioșenie. Primăria este un edificiu public care îi inspiră un respect izvorât din spaimă, lucru normal, pentru că aici s-a însurat. Merse la ghișeul cu pricina, întinse cartea de identitate și zise cu glas solemn, dar sugrumat:

   - Bună ziua! Mă numesc Hanibal și vreau să-mi schimb numele.

   - Bună ziua! îi răspunse un bărbat căruia, pentru că era foarte înalt, nu i se vedea capul din spatele ghișeului. Care este motivul cererii dumneavoastră?

    - Motivul este că vecinii se uită la mine cu groază de când au văzut la TV filmul cu același nume, zise Hanibal, uitându-se fix în nodul cravatei funcționarului.

   - Vecinii dumneavoastră sunt niște semidocți, răspunse nodul. Acel nume se scrie cu doi de n.

   - Așa este, dar se pronunță la fel.

   - Și ce nume ați dori să purtați de aici înainte?

   - Mișu.

   - Oribil! Mișu Zacuscă sună supărător de ridicol! Îmi permiteți să vă sugerez eu un nume. Schimbăm o singură literă și Hanibal devine Handbal. Văd că aveți o privire destul de sportivă. Cu o simplă metagramă, veți poseda o identitate nouă și atletică.

   - Nu-mi place handbalul, zice Hanibal puțin controversat. Și nici metagramele.

   - Nu? Atunci vă anagramez! În acest fericit caz, noul dumneavoastră nume este Albinah.

   - Vai de mine! Sună fioros! Parcă e un nume de terorist yemenit.

   - Afgan, zise cravata. Nu-i totuna.

   - Mișu e mult mai frumos și mai românesc, insistă Hanibal cu asiduitate. Și în plus, Albinah nu este o anagramă perfectă.

   - Vreți una perfectă? V-o dau îndată: Naibalah. Este o metagramă anagramată, ce-i drept, cu incastru. Dar e perfectă.

   - La naiba! zise Hanibal printre dinți. Omul acesta vrea să mă convertească la anagramatism islamic!

   Se întoarse brusc, fără să mai dea bună ziua și plecă spre ușă cu gândul să dispară grabnic. În fața lui, apăru din senin un gardian public cât un dulap cu trei uși și cu un chip tandru de călău mongol. Acesta îl oprește și-i zice pe un ton baritonal:

   - Domnule Hanibal, nu v-ar surâde să purtați istoricul nume de Bali-Han?

Hai-hui prin America

Cică dincolo de gârla asta ar fi America.

   MARELE CANION= Am crezut că este vorba de un camion dar, de fapt , e vorba numai de cheile lui.

   CANADA= Am vizitat-o cu scopul matrimonial de a duce acasă o canadiană frumoasă. N-am reușit și m-am mulțumit cu o geacă urâțică.

   LAS VEGAS= Nu prea stau bine cu finanțele, motiv pentru care las Vegasul pentru data viitoare.

   HOLLYWOOD= Camerele de hotel nu sunt dotate cu paturi, ci cu niște studiouri vechi, pe care nu poți să adormi decât dacă te uiți la un film realizat de Paramount.

   QUEBEC= Este un oraș canadian foarte aglomerat în care mașinile se pupă numai franțuzește.

   NIAGARA= Obiectiv în care risipa de apă este evidentă. Cu gândul la seceta din Africa, cer vehement ca gălăgioasa cascadă să fie dată mai încet.

   NEW - YORK= Metropolă în care modul de viață comunist a biruit și oamenii locuiesc în blocuri cu sute de etaje.

   MUNTELE RUSHMORE= Nu m-a impresionat deloc. Decebal al nostru de la Porțile de Fier este mult mai frumos. Păcat că este singur. Pentru a-i depăși pe americani, ar trebui sculptați pe munte și Burebista, Scorilo, Deceneu și Ilarion Ciobanu.

   ALASKA= Este un stat bogat și pitoresc, cumpărat de americani de la ruși. Buni comercianți, nu ca românii care cumpără toate știfturile de la chinezi!

   NEVADA= E un deșert banal care, deși seamănă cu Sahara, n-are nici beduini, nici cămile și nici măcar struți. Ca o culme a imposturii și a prostului gust, oazele sunt artificiale și dacă ai puțin noroc îți pierzi în ele și banii la ruletă.

   CASA ALBĂ= N-am înțeles de ce locuința primului american nu este vopsită în portocaliu.

                                                         Mihai Frunză,

                                           admirator al frumuseții Sloveniei

Teoria literaturii (noțiuni de bază)

   ROMAN DE DRAGOSTE - Unul Petrică, iubit cândva cu foc de textilistele de la Apaca.

   ROMAN ISTORIC - Oraș din Moldova intrat în istorie prin faptul că și aici nu s-a întâmplat nimic.

   MADRIGAL - Versuri laudative recitate într-un cor.

   ESEU - Cântec de leagăn foarte popular în Noua Zeelandă, interpretat când se merge la culcare. De obicei, se cântă pe trei - sferturi.

   COMEDIE - O tragedie atât de proastă încât spectatorii râd cu lacrimi.

   RONDEL - Un rond mai mic care ar fi trebuit să-l inspire pe Rembrandt ca să picteze și tabloul Rondelul de noapte.

   TOT RONDEL - Dovadă în versuri că Alexandru Macedonski ura vinul roze, pe care îl vedea murind toamna precum niște roze.

   FABULĂ - Orice bou știe ce este aceea o fabulă.

   MEDITAȚIE - Specie literară pe care elevul n-o înțelege dacă nu ia lecții suplimentare cu plată.

   SIMBOLISM - Curent introdus în pictură de tabloul lui Mendeleev și în chimie de George Bacovia, poetul care a descoperit plumbul.

   SCHIȚĂ - Spița din care se trag scriitorii moldoveni.

   NUVELĂ - Roman scris de un prozator foarte zgârcit.

   NUDISM - Curent literar promovat de Ion Creangă în povestirea La scăldat din Amintiri din copilărie.

   AFORISM - Un roman scris pentru cititorii din ziua de azi, care nu mai au răbdarea lecturii. În viitorul apropiat, aforismul va fi reprezentat de o poză.

   SATIRĂ - După unii, este ceva mișto.

   UMOR - Cel care ne-a convins că literatura se face foarte rar de râs.

                                                    Mihai Frunză

                                       textier de poeme simfonice

Planuri de vacanță

o schiță veselă de Mihai Frunză

   Hanibal scrie de zor un poem în care cântă dragostea dintre o amibă placidă și un amib focos. Spre final, se poticnește. Nu s-a hotărât dacă să-i împreuneze sau să-i despartă. În acest moment crucial, apare Pompilia:

   - Apropo, meduzul meu iubit, noi unde ne împreunăm în toamna asta? Vara a trecut și n-am fost încă în vacanță. Lumea deja se întoarce!

   - Ce vacanță, caracatița mea scumpă? Nu suntem nici elevi, nici studenți. Tu ești gospodină, iar eu sunt poet. Cine vrei să ne finanțeze?

   - Eu, prostuțule! Am pus deoparte o sumă frumușică.

   - De unde, comoara mea?

   - Pui prea multe întrebări nelalocul lor. Mai bine, răspunde-mi tu la întrebarea: unde vrei să mergem?

   - Cum unde? La Halkidiki, firește!

   - Ești nebun! Acolo e plin de români. Sigur dăm peste Popeasca și peste Ioneasca. Niște cațe gălăgioase care vorbesc tot timpul.

   - Atunci, propun Ibiza.

   - E și mai rău. Acolo se vorbește numai românește. Vreau un loc unde să nu mai aud manele și înjurături neaoșe.

   - Nicio problemă! Găsesc eu un locșor. Te duc în Kiribati. Acolo se vorbește gilberteza și ceva engleză oceanică.

   - S-o crezi tu! Georgeasca de vizavi a ajuns de trei zile acolo. Acum, tot Pacificul răsună în colorata limbă română.

   - Grea problemă mi-ai dat! se vaită Hanibal. Ar mai fi o singură soluție. Să mergem în Papua - Noua Guinee, dar undeva în junglă. Acolo se vorbesc doar limbile Tok pisin și Hiri motu.

   - Da, dar se vorbesc în timp ce noi fierbem în cazanul cu supă. Ai uitat că acești vorbitori sunt papuași canibali? N-avem noi norocul să dăm peste un trib de canibali vegani! Mai bine, stăm acasă!

   - Știi că ai dreptate, raza mea de soare cu dinți de aur!? Este și cea mai ieftină soluție de vacanță. Ne închidem două săptămâni în apartament, ne izolăm de toată lumea și ne facem de cap!

   - De acord, zice Pompilia. Și ca să nu mai auzim vorbindu-se românește, ne înjurăm numai și numai în samoană!

  

Cățelușul

o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Mitică Catargiu, mare miciman pe un vapor ancorat în portul Vișeu de Sus, a fost invitat la o cafea fierbinte de către o frumoasă poetesă. Încântat, omul nostru a cumpărat un bogat buchet de trandafiri thailandezi, pe care a dat jumătate din ultima leafă. Cu el în mână, a intrat, fluierând un lied de Schubert, pe poarta larg deschisă a domniței. N-a apucat să facă trei pași mărunți, că un dulău fioros și imens, puțin mai mai mare decât un vițel din rasa Siemmenthal, i-a tăiat calea.  Fiara s-a repezit hulpavă și i-a înfulecat buchetul. Mitică a înlemnit și s-a întrebat:

   - Ce rasă o fi dulăul acesta hămesit? Nu cred că este Rottweiler, pentru că mi-ar fi devorat și mâna. Sau este un Rottweiler vegan?

   A dat să plece mai departe pe alee, dar nu s-a putut. Dulăul s-a ridicat în două labe și, aplecându-se puțin, i-a lins nesățios mustața, mârâind feroce.

   - Te pomenești că are și purici, își zise Mitică înciudat. Va trebui să-mi dau podoaba cu prafuri.

   Câinele îl aprobă cu un mârâit înfricoșător.

   - Cățelușule drag și scump, încercă Mitică să-l îmbuneze, lasă-mă să trec, că se răcește cafeaua! Grațioasa ta stăpână mă așteaptă cu nerăbdare. Uite, deja a trecut sfertul academic! Și eu, pentru că nu mi-am dat încă doctoratul, n-am voie să-l depășesc.

   Cățelușul drag și scump este însă neînduplecat. S-a proțăpit în fața lui Mitică, arătându-și ostentativ colții sfâșietori. După jumătate de oră, pe alee, apare frumoasa poetesă.

   - Ce faci, amice? Te mai aștept mult? Se răcesc cafelele și sentimentele!

   - Te rog să mă ierți! Eu am venit la timp, se scuză Mitică, dar bestia aceasta m-a blocat samavolnic.

    - Vai, dar Rex nu este o bestie! E un cățeluș blând și sensibil. Ca să te lase să treci, trebuie doar să-i reciți câteva versuri frumoase. Preferă sonetul. Ia, spune-i o strofă în metru antic! Ai să vezi cum se dă la o parte.

   Mitică își zise:

   - A dracului situație! Eu nu prea le am cu poezia. Nu-mi trece niciun vers prin cap.

   Au trecut câteva minute bune. La un moment dat, fața i se luminează. A luat o poziție teatrală și, cu o superbă intonație, declamă emfatic:

   - Cățeluș cu părul creț/ Fură rața din coteț...

   Efectul a fost instantaneu. Rex s-a repezit la el drăgăstos și i-a sfâșiat cu nesaț turul pantalonilor.

    

O iubire eternă

o schiță veselă de Mihai Frunză

   Hanibal intră intempestiv în dormitorul conjugal și zise:

   - Pompilia, iubirea mea eternă, goliciunea ta mă îngrijorează. Pune ceva pe tine să nu răcești!

    Hanibal deschise larg ușile șifonierului în căutarea unui capoțel.

    - Ce faci aici, domnule? zise puțin surprins.

    - Am venit să vă repar frigiderul, răspunse domnul surprins ceva mai mult. M-a solicitat doamna, spunând că se teme să nu devină frigidă.

   - Și de asta ești în pielea goală, nemernicule?

   - Nu de asta. Voiam să probez o rochie. Știți, am intenția să-mi fac o operație de schimbare de sex și trebuie să văd cu ce îmi stă mai bine. Doamna susține că mă prinde perfect decolteul adânc.

   - Schimbare de sex? Lasă că ți-o fac eu imediat, virilule! Pompilia, te rog să-mi aduci repede satârul!

   - Degeaba ți-l aduc, iubitule. Nu taie. Ți-am spus de zece ori să-l duci la un tocilar.

   - La tocilarul Benedict? Nu-i bun de nimic. Și când te gândești că în școală era cel mai mare tocilar! Nu-i nimic! Voi folosi briceagul.

   - Cu briceagul, nu! zbiară golul. Este nedemn. Prefer cu o seceră. Ea este perechea simbolică a ciocanului.

   Pompilia intervine încă goală, chiar foarte goală:

   - Iubitul meu etern, fii rezonabil!

   - Cum să fiu rezonabil, iubirea mea eternă, din moment ce ai un amant?

   - Greșești profund, iubițelul meu scump. El nu este amantul meu. Este un gigolo.

   - Un gigolo?! Ce este acela un gigolo?

   - Este un meseriaș care îți asigură un serviciu la domiciliu. Când tu ești prea ocupat cu poeziile ermetice, îl chem și îți ține locul. Dar să știi că tu ești mult mai bun.

   Hanibal izbucnește cu lacrimi în ochi:

   - Te rog să mă ierți, iubirea mea eternă, că te-am bănuit pe nedrept de adulter. Sunt un mare idiot! Domnule gigolo, îmbracă-te cu rochia preferată și poți să pleci! Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc și te rog să mai poftești prin șifonierul nostru.

Telespectator mondial (continuare)

   Vara rusească a fotbalului a luat sfârșit. În fazele eliminatorii am consemnat următoarele impresii:

   FRANȚA - ARGENTINA: 4-3. După acest meci, Messi a fost solicitat să joace rolul principal în filmul Omul invizibil.

   URUGUAY - PORTUGALIA: 2-1. În acest film, Ronaldo a jucat rolul lui Messi din spectacolul Franța - Argentina.

   SPANIA - RUSIA: 3-4, la penalti. Meciul a fost un fel de coridă în care taurul spaniol a fost răpus la ruleta rusească a loviturilor de la 11 m. Ole!

   BELGIA - JAPONIA: 3-2. Bruxellesul a refuzat niponilor aderarea la Uniunea Europeană.

   BRAZILIA - BELGIA: 1-2. Hazard sau nu, a învins Belgia. L-am remarcat pe brazilianul Neymar care, cuprins de efuziuni pastorale, s-a tăvălit tot timpul prin iarbă.

   FRANȚA - BELGIA: 1-0. Hazard sau nu, Belgia a luat bătaie. La Bruxelles a fost jale și președintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker, s-a îmbătat de necaz la summitul NATO.

   RUSIA - CROAȚIA: 3-4, după prelungiri. Rusia a colindat destul până în sferturile de finală. La fel a crezut și frumoasa președintă a Croației, doamna Kolinda Grabar-Kitarovici, care a jubilat în extaz.

   ANGLIA - CROAȚIA: 1-2. Doamna Kolinda a jubilat din nou. Orgasmele multiple au făcut-o și mai frumoasă.

   BELGIA - ANGLIA: 2-0. Hazard sau nu, Belgia l-a făcut pe Cetățeanul Kane să fie mult mai puțin celebru decât Orson Welles și chiar decât Romelu Lukaku.

   FRANȚA - CROAȚIA: 4-2: A fost marea finală. Francofil fiind, am pariat pe Croația sperând o îmbogățire rapidă. A pierdut Croația, am pierdut și eu. La sfârșitul meciului, am invocat nervos numele unui oraș croat din patru litere. Pe o ploaie torențială, Macron a jubilat, doamna Kolinda n-a mai jubilat deși a îmbrățișat pe toată lumea iar Vladimir Putin a fost singurul care s-a folosit de umbrela nucleară ca să nu intre la apă.

                                                 Mihai Frunză

                      Observator al Federației de Bambilici și Modrici