ZODIA GEMENILOR
de Mihai FRUNZĂ
I
Viaţa prozatorului scurt Hanibal -
Scipione Zacuscă s-a desfăşurat liniştit până în ziua când i-a venit ideea să
discute cu el însuşi:
,, Dragul meu
Scipione, zice Hanibal, trebuie neapărat să stăm de vorbă". Scipione îi
răspunse răspicat: ,,Stau de vorbă cu tine numai dacă folosim liniuţa de
dialog.",,Nu trebuie s-o mai folosim. Cică aşa este de bonton în
literatura modernă."
,, Aşa o fi, dar
mie nu-mi plac ghilimelele! Nu le suport! Lectura devine mult mai greoaie. În
plus am senzaţia că mă citez pe mine însumi." ,, Dragul meu Scipione, deşi
suntem una şi aceeaşi persoană, avem întotdeauna păreri şi gusturi opuse. Bine!
Acum cedez. Folosim liniuţa de dialog!"
- Îţi mulţumesc, bunul meu Hanibal. Acum
poţi să-mi spui despre ce trebuie să vorbim.
- Îţi voi spune totul dacă stăm la o cafea.
- Nu vreau cafea! Mă amărăşte. Eu vreau
lapte!
Până la urmă Hanibal - Scipione şi-a pus în
faţă o cafea cu lapte.
- Dragul meu , începu Hanibal discuţia, cred
că ai observat şi tu că avem un uşor început de chelie.
- Da, pentru că semănăm cu tata.
- Ba, cu mama!
- Atunci, n-avem a ne teme. Mama a chelit
foarte târziu.
- Mai sunt şi cele câteva fire albe care
mijesc la tâmple. Mâine-poimâine o să cărunţească şi mustaţa.
- Aici semănăm cu bunica.
- Nu mai contează cu cine semănăm. Important
este că ne-am maturizat. Un om matur nu poate să trăiască singur.
- Dar, nu sunt singur. Sunt cu tine.
- Nu este de ajuns. Cred că ne mai trebuie
şi o femeie! Şi asta destul de repede, cât mai suntem în stare să facem copii.
Copiii reprezintă viitorul nostru.
- De acord, zice Scipione. O avem pe
Potaisa.
- Potaisa nu este femeie. Este doar o
femeiuşcă. Ţie îţi place. Pe mine mă oripilează. În timp ce tu faci dragoste cu
ea, eu sunt silit să-mi astup nările. Miroase excesiv a potasiu.
- O mai avem şi pe Sulfina, dar
aceasta mă oripilează pe mine. Când tu eşti cu ea în pat, eu trebuie să-mi pun
dopuri în urechi. Strigă atât de porcos încât s-au scandalizat şi vecinii de la
opt, doi bătrânei venerabili şi aproape surzi.
- S-o lăsăm pe Sulfina şi să ne
amintim de Agapia. Ce femeie frumoasă!
- Şi monumentală! Sânii ei se
înălţau ca două pagode. O iubeam amândoi la fel de mult şi era cât pe-aci să ne
convertim la budism.
- Da! O iubeam excesiv de fanatic.
Se pare că incendiul care a izbucnit în iatacul ei a fost provocat de focul
inimii noastre.
- Mai mult ca sigur. Iată de ce
este bine ca în fiecare bărbat să existe şi un pompier. Păcat că am pierdut-o!
- Păcatul este al ei. De altfel,
acesta este şi motivul pentru care Agapia a luat drumul mânăstirii.
Hanibal - Scipione se ridică de
la masă. Cafeaua cu lapte se terminase. Mai întâi laptele, apoi şi cafeaua. Se
uită la cana murdară, o luă şi o puse în uriaşa chiuvetă alături de celelalte
vase murdare. Îşi zise în cor:
- Ce bună ar fi acum o mână de
femeie!
