Musafirii au plecat.
- Iubitule, îmi zice nevasta, adună tu cioburile! Eu strâng aşchiile de la mobilă.
Apuc un pahar cu picior. Piciorul poartă un bocanc 46. De sub masă apare şi un cap. Este al lui Sandu.
- Cine eşti dumneata? întreb intrigat.
- Vasilică, îmi răspunde piciorul. Aş dori încă o porţie de caltaboş. Dar să fie sec şi rece!
- Pompilia! strig după soţie, domnul vrea o porţie de răcitură!
- De ce-mi spui Pompilia? Pe mine mă cheamă Mioara!
- Încântat de cunoştinţă, zic. Pe mine mă cheamă Nicuşor.
- Ba, Mişu! mă contrazice ea.
- E bine şi aşa, mă consolez. Dacă mă gândesc profund, Mişu îmi convine mai mult. Este numele cu care Veronica îl dezmierda pe Coşbuc.
Paharul cu picior nu se lasă:
- Mişule, îmi zice el, eu sunt Georgică.
- Ba, Vasilică! îl contrazice consecventa Pompilia.
- Nu contează, continuă omul, dacă îmi umpleţi această cupă cu şampanie.
- Graţiela, urlu disperat, omul acesta de sub masă este cel puţin colonel. Doreşte o campanie sau, mă rog, o companie!
- Pe mine mă cheamă Mioara! urlă şi Pompilia din baie. Graţiela este pisica.
Pe uşă apare un individ cu o găleată de gunoi în mână.
- Pisicuţa mea, avem musafiri, zic vesel nevoie mare.
- Nu sunt musafir, spune omul. Eu sunt gazda. Nu mă recunoşti? Sunt Hanibal.
Nevastă-mea iese din baie. Când îl vede pe Hanibal îi zice cu mirare:
- Ce faci, Haralambie, te-ai întors?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu