Somnul de veci

   Mitică Catargiu a fost paznic de noapte la Şantierul Naval din Sinaia. În această calitate dormea cu  maximă competenţă într-o gheretă incomodă. Acum este şomer şi a hotărât să se facă zugrav. Reconversia profesională este la modă.

   - Meseria se fură! şi-a zis el, aducându-şi aminte de îndelungatele tradiţii filosofice ale poporului nostru.

   Zis şi făcut. Mai întâi a furat o bidinea. A profitat de faptul că vecinul care văruia coteţul porcului adormise cu ea în mână. A doua zi a furat găleata cu var. A fost simplu, pentru că vecinul, dacă nu mai avea bidinea, a lăsat găleata în mijlocul ogrăzii şi s-a culcat pe prispă. A treia zi a bătut la poarta acestuia :

   - Salut, megieşule! a zis el. N-ai, cumva, să-mi împrumuţi un cancioc şi o mistrie ?

   - N-am, a răspuns bărbatul.

   - Bine, zice Mitică resemnat, dosind într-o sacoşă canciocul şi mistria pe care le subtilizase în timp ce vecinul căsca abitir.

   Acum avea de toate şi putea să înceapă lucrul. Baba Profira, o femeie cu batic verde şi nas roşu, l-a angajat ca să-i zugrăvească bucătăria.

   - Babo, dar să ştii că eu nu pot să lucrez decât noaptea. Cei douăzeci de ani ca paznic pe şantier mi-au inversat bioritmul. Ziua dorm.

   - Bine, maică, lucrezi când vrei, a confirmat baba, ştergându-şi nasul roşu cu baticul verde.

   La venirea serii, baba a plecat la culcare, iar Mitică s-a apucat de treabă. A doua zi în zori, baba Profira a intrat curioasă în încăpere. Mitică sforăia pe un taburet cu bidineaua în mână.

   - Ce faci, omule ? Ai dormit toată noaptea şi n-ai zugrăvit nimic!

   - E adevărat, recunoaşte Mitică, dar, uite ce bine ţi-am păzit bucătăria! N-au dispărut nici ceaunul, nici făcăleţul.

Caricatura de Florin Blagoi