Bărbierul din Chitila

   Mitică Catargiu, saxofonist în trupa "Chelioşii", a ajuns la concluzia că pletele i s-au lungit mirobolant. Îl încurcau, mai ales, la mers. A păşit în frizerie cu aplomb.

   - Salut, nea Jeane, zise el. Am venit să-mi scurtezi părul.

   - Bine, stai jos! îi răspunse frizerul furios, fluturând prin aer un ditamai briciul.

   - Eu nu vreau să mă bărbiereşti, nea Jeane. Eu am venit ca să mă tunzi.

   - Ba, astăzi, te bărbieresc. Pe gratis. E un bonus.

   - Da, dar te văd cam neliniştit şi-ţi cam tremură briciul.

   - Sunt puţin nervos. Aseară m-a părăsit Maricica. A plecat cu pictorul de nuduri Grigore Scurtu.

   - Vai de mine! Te pomeneşti că nemernicul i-a pictat nudul!

   - Sigur că i l-a pictat. Mai precis, i-a pictat o mimoză sub buric. Cică mimoza este floarea cea mai sensibilă. Şi Maricica este foarte sensibilă. Tot prin zona aceea.

   - Este vorba de punctul G ?

   - Probabil că G. De la Grigore. Până mai deunăzi, acolo era punctul J, de la Jean. Şi unde mai pui că Grigore Scurtu seamănă perfect cu tine. La plete. Sunt la fel de jegoase. Dacă îl prind, îl bărbieresc!

   - Lasă briciul jos, nea Jeane! Ai putea să-mi tai vreo ureche. Dacă o nimereşti pe cea muzicală, m-ai nenorocit!

   Bărbierul nici că aude. Se repede la client ca un vultur. Din fericire, în acest moment, uşa se deschide şi apare Maricica. Nea Jean rămâne cu briciul în aer, ca o statuie. Profitând de prilej, Mitică se face nevăzut,  cu pletele în vânt.

   - Maricico, soarele meu, te-ai întors ?

   - Numai pentru un minut. Mi-am uitat bigudiurile.

   - Levănţica sufletului meu, înainte de a pleca, te rog să-mi spui: mimoza ta reprezintă punctul G de la Grigore sau punctul J de la Jean ?

   - Nici una, nici alta, micuţul meu Figaro. Acolo este punctul V de la Vasile. 

Cu asemenea "pletoşi" era firesc ca acest biet Figaro să dea faliment şi să tragă obloanele.