Experimentul "Biblioteca"

   Omul modern nu mai citeşte cărţi. Preferă computerul. În România a mai rămas, totuşi, un segment important al devoratorilor de carte. Dar în Franţa cum o fi?  Plimbându-mă prin Nisa, am dat peste o mare şi modernă bibliotecă. Se numeşte ,,Louis Nucera" şi are un aspect exterior copleşitor. Intrarea se face printr-un fel de pasaj public. Vizavi de intrare este un bar. Am intrat să beau o cafea. Sunt unicul client.

   - Este momentul să fac un experiment cultural, mi-am zis. Am intrarea bibliotecii în faţa ochilor. Vreau să văd câte persoane vor intra într-o oră.

   După jumătate de ceas nu intrase nimeni. Ca să pot termina cercetarea, iau şi o bere. O beau încet, guriţă cu guriţă. A trecut o oră şi n-a apărut încă nimeni. Mă uit cu atenţie la bibliotecă. Poate n-o fi asta intrarea pentru public! Întreb chelnerul.

   - Asta este, monsieur, mă asigură el.

   Mai iau o cafea mică. După o oră şi douăzeci de minute se întâmplă minunea. De uşa bibliotecii se apropie cu mers tacticos o tânără. După aspect, pare studentă. Îl rog pe chelner să-mi facă rapid o poză cu ea în mers. Îmi face. Mă întorc spre unica cititoare şi-i zic:

   - Domnişoară, nu vă supăraţi că vă inoportunez! Fac un sondaj. Frecventaţi biblioteca pentru că sunteţi studentă sau pentru că sunteţi cititoare de literatură beletristică?

   - Nici una, nici alta, îmi răspunde fata plină de zâmbet. Lucrez aici ca programatoare. 

 Eu şi unica cititoare de pe Coasta de Azur.

Faţada modernei biblioteci publice ,,Louis Nucera" din Nisa