Rugă cu papa Benedict

   Palatul papilor din Avignon este un monument care merită a fi vizitat. Aici, între 1309 şi 1377 au avut reşedinţa şapte papi care au părăsit Vaticanul mutând capitala catolicismului în Franţa. Primul dintre ei a fost Clement al V-lea, francez de origine, îndemnat să plece de la Roma de către regele Filip al IV-lea cel Frumos.

   Intru în imensul palat. Plătesc 15 euro, preţ care include şi vizitarea celebrului Pont d"Avignon. Pot fi văzute vreo 25 de încăperi. La intrarea în prima cameră trebuie să treci printr-o poartă de control. Trec şi eu. Poarta ţiuie intens. Apare un cerber. Eu n-am asupra mea decât o geantă de umăr cu paşapoartele, banii şi aparatul de fotografiat. Cerberul vrea s-o controleze. Eu mă opun şi-i zic:

   - Sângele meu conţine o mare cantitate de fier. Mănânc mult spanac.

   Nu mă crede. Încerc altfel:

   - Uite, mon cher, am aici, pe maxilarul inferior, o lucrare dentară metalică. Ea ţiuie.

   Tot nu mă crede. Vrea geanta. Nu i-o dau pentru că îmi dau seama că de vină este cureaua de la pantaloni care are o cataramă imensă. O scot nervos şi i-o arunc la picioare. Trec victorios prin poartă iar el se uită uluit după mine. Îmi încep vizita şi mă fotografiez cu portretele celor şapte papi. Fără curea, pantalonii stau să-mi cadă în vine şi risc să mă lase numai în chiloţi în faţa sfinţilor părinţi. Papa Urban al V-lea se uită la mine dojenitor. Merg cu prudenţă mai departe. Ajung într-o sală dominată de statuia papei Benedict al XII-lea în poziţie de rugăciune. Vizitatorii stau şi ei în aceeaşi poziţie, cu mâinile împreunate. Cineva îmi spune că dacă te rogi aici, dorinţa se împlineşte grabnic. Mă aşez şi eu lângă papă, îmi împreunez mâinile şi îl rog ca fiorosul cerber să-mi dea cureaua înapoi. Papa nu-mi promite nimic, dar citesc pe figura lui că mă întreabă:

   - De unde ai luat, fiule, veşmintele acestea multicolore? Mi-aş dori şi eu o mantie la fel.

   Părăsesc sala şi-mi urmez vizita cu mare grijă, ţinându-mă de brăcinar. Papa Benedict mi-a îndeplinit ruga. La ieşire observ că cerberul mă aşteaptă având cureaua mea în mână. Îmi zice stânjenit:

   - Domnule, îmi cer mii de scuze. Vă rog să mă iertaţi!

   Îl iert, pentru că aşa este creştineşte şi părăsesc palatul fredonând vesel melodia Sur le pont d"Avignon.

 Rugă cu papa Benedict al XII-lea.

Cei şapte papi de la Avignon au rămas tablou la vederea unui om alb plin de culoare.

Sur le Pont d"Avignon.