Staţiunea Slănic Moldova pare pustie. Din fericire, m-am împrietenit cu un gasteropod localnic care are aici o casă de vacanţă.
IMPRESII DE VACANŢĂ
* Mă aflu de câteva zile într-o frumoasă staţiune
balneară moldavă. În afară de mine, se mai află aici încă doi turişti: un tânăr
care a rătăcit drumul spre Stockholm şi o babă care-şi caută moşul fugit de
acasă acum trei ani cu bilet prin sindicat.
* Toate restaurantele sunt închise din cauza
crizei. Tânărul propune să deschidem noi unul cu ajutorul unui şperaclu. N-am
putut s-o facem pentru că în toate bagajele n-am găsit decât un tirbuşon.
* În sfârşit, descoperim un local deschis.
Este o cramă domnească îngropată într-un subsol. Hămesiţi, ne-am repezit să
mâncăm. Nu ne-am uitat la preţuri decât la sfârşit. Sunt, într-adevăr,
domneşti. Tânărul plăteşte şi renunţă la Stockholm. Nu mai are bani decât până
la Tuşnad. Baba mă roagă s-o împrumut cu 8 milioane vechi. Din păcate pentru
ea, nu am decât noi. Eu îmi scurtez sejurul de zece zile cu zece zile. Hotărâm
să plecăm care încotro.
* Înainte de plecare, dau o raită prin
staţiune. La primul colţ îl întâlnesc pe Dănciulache - un câine
maidanez dinamovist. Simte că sunt stelist şi mârâie la mine. Îl îmbunez cu un
biscuit roş-albastru. Mare foame şi la Dinamo!
* Trec în revistă izvoarele cu ape minerale.
Apele sunt care mai de care mai puturoase. Găsesc una ceva mai acceptabilă, cu
gust de zeamă de varză. Iau o sticluţă pentru acasă pe care o voi folosi după
prima beţie.
* Tânărul şi baba au plecat împreună spre
Tuşnad. Eu mă urc în maşină şi plec spre Stockholm, cârciuma veselă şi
odihnitoare deschisă recent la colţul străzii mele.
MIHAI
FRUNZĂ - culturist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu