- Mae, mi-e somn! zice micuțul nepoțel. Mai
spune-mi, te rog frumos, un basm! Poate știi unul românesc, că basmele fraților
nemți sunt fantezii comice.
- Bine, puișor. Îți voi spune un basm scris
de marele nostru povestitor Ion Creangă. Se numește Povestea lui Harap-Alb.
- Dă-i drumul și te mai rog să fii concis!
Fără floricele!
- Am înțeles, puișor. Cică, într-o vreme
ancestrală, încep eu brusc, într-o țară utopică trăia un crai care avea trei
fii. Cel mai mic se numea Harap-Alb.
- Harap-Alb! se minună micuțul. Alb știu ce
este. Dar Harap?
- Harap înseamnă un om cu pielea mai
închisă. Adică, mai brunețel.
- Craiul era afro-american?
- Nu, puișor. Era european.
- Dar crăiasa?
- Era albă ca zăpada, zic eu cu jumătate de
glas.
- Atunci, cum s-a născut oximoronul acesta
de Harap-Alb!? Logic și conform cu legile eredității ale lui Mendel, crăiasa
l-a făcut cu grădinarul, conchise micuțul.
- Măi, năpârstocule, zic eu autoritar, de
unde știi tu cum se fac copiii?
- Știu, Mae. De la colega mea de grădiniță,
Lilișor. Are trei ani, dar știe multe. Cred că, mai degrabă, tu nu mai știi. La
vârsta ta, ești confuz și o să-mi torni teoria aia aviară cu barza.
- Mă uimești, tinere! Cred că am dat-o în
bară cu basmul acesta.
- Nu-i adevărat, Mae! Am avut prilejul să
explicăm științific fanteziile înaintașilor ignoranți, care credeau în berze.
Uite, chiar acum, îți voi emite și altă teorie.
- Tot despre Harap-Alb?
- Tot. Cred că lucrurile au stat cam așa.
Craiul, dacă era crai, umbla creanga după femei și o cam neglija pe frumoasa
crăiasă. Și cum, pe vremea aia, nu se inventaseră vibratoarele, doamna crăiasă
l-a făcut pe Harap-Alb cu străbunicul lui Cristi Borcea. Gata! Somn ușor, Mae! Și
mâine o să-ți spun eu adevărata poveste cu pupăza din tei...
Mihai Frunză
bunic cibernetic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu