Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

La Steaua mi-a plăcut cel mai mult. (Pițurcă despre Eminescu)


Povestea unui basm


POVESTEA UNUI BASM

   Am încercat să-i spun nepoțelului meu, un pitic în vârstă de 4 ani, un basm din repertoriul clasic. Am ales Scufița roșie.
   - Scufița roșie, am început eu, era o fetiță frumoasă și cuminte.
   - Dacă era cuminte, nu era frumoasă, mă întrerupe micuțul. Fetițele cuminți sunt urâte.
   Mă fac că nu aud și spun mai departe:
   - Părinții i-au dat un coșuleț cu bunătăți și au rugat-o să-l ducă bunicuței, care locuia într-o căsuță din mijlocul pădurii.
   - Care pădure, Mae? Noi nu mai avem păduri. Le-au tăiat austriecii.
   - Poate era o pădure din Austria, încerc eu să lămuresc situația. Sau din Germania fraților Grimm, că ei se țineau de povești.
   - Atunci, spune-mi basmul în limba germană!
   - Bine, zic eu, dar ți-l traduc instantaneu în limba română. Așadar, Scufița roșie mergea liniștită prin pădure, fredonând un lied de Schubert. Deodată, pe cărarea umbroasă, îi iese înainte un lup fioros.
   - Iar începi cu prostiile, Mae? mă întrerupe revoltat prichindelul. De unde lupi în Germania? Ultimul a fost vânat acum 69 de ani.  Lupi mai există doar în România, deși aici nu mai sunt păduri. Acesta se numește paradox ecologic. Și mai lasă-mă cu Scufița asta roșie, că mă plictisește! Apropo, știi de ce bunicuța avea ochii așa de mari?
   - Ca s-o vadă mai bine pe fetiță, zic eu surprins și ușor bâlbâit.
   - Total greșit! mă pune la punct năpârstocul. Răspunsul corect este: pentru că suferă de exoftalmie hipotiroidiană. Somn ușor, Mae!

                                       Mae Frunză
                           bunic cu ochii cât cepele



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu