Pe drumuri de munte

Calistrat Hogaș a scris o carte cu acest titlu, dar nu prea avea umor. Eu am scris doar câteva modeste însemnări, la fel de serioase:

   BÂLEA - LAC: Peisajul este superb, dar nu-l pot vedea decât din mersul mașinii, pentru că n-am găsit loc de parcare. Totuși, și din mers, lacul îmi pare foarte rece, așa că apăs accelerația și mă îndrept spre Techirghiol.

   BABELE: Sunt dezamăgit. Celebrele babe sunt niște stânci care seamănă cu niște ciuperci. Pălăriile lor sunt tocite și demodate. Lângă ele, trei doamne în vârstă mă roagă să le arăt drumul spre Piatra - Neamț, pentru că s-au rătăcit. Plin de bunăvoință, le-am îndreptat spre Videle.

   CEAHLĂU: Este un munte masiv. L-am privit din toate pozițiile, dar nu seamănă absolut deloc cu Mihail Sadoveanu.

   TRANSALPINA: Ca șofer, serpentinele m-au amețit. Cu chiu, cu vai, admirând peisajul printr-o ceață densă, am ajuns în vârf. Pentru coborâre, este cazul să caut o scurtătură.

   COTA 1400: Nu mi se pare o înălțime prea mare așa că, din Sinaia, plec spre destinație pe jos. Cineva mă sfătuiește să folosesc telecabina, pentru că s-ar putea să întâlnesc ursoaice periculoase. Nu l-am ascultat și a avut dreptate. Două ursoaice blonde mi-au aținut calea. M-au tratat cu o afinată și m-au invitat în bârlogul lor de la Slobozia. Am mormăit și eu ceva și ne-am îndreptat împreună spre Timiș. Cu una spre Timișul de Sus, iar cu cealaltă spre Timișul de Jos.

   MOLDOVEANU: Moldoveanu este un amic ardelean de la mine din bloc, care stă la etajul 12. Din când în când, fac o ascensiune până la el, cu liftul. Ieșim cu berea și cu palinca în balcon și, în zilele cu atmosferă limpede, putem vedea munții Făgăraș din București.

   GĂINA: Cu ouă de aur, pe muntele acesta poți să faci o târguială de toată frumusețea.

                                              Mihai Frunză

                              vânător  de munte fără pușcă