* Am cunoscut drama bărbatului eşuat în alcool. (Terente)
* Detest vinurile slabe. (O grasă din Cotnari)
* Cum-necum, uite că ne-am trezit în UE! (Un român mahmur)
* Adevărul este în vin şi minciuna în plec. (Beţivul în cârciumă)
* Şi printre noi erau turnători. (Paharnicul Ulea către Grigore Ureche)
* Un coniac mare reprezintă un exces. (Micul Napoleon)
* Când beau mai mult, mă dau la raţe. (Donald)
* Ziua servesc vin la sticlă, iar seara...vin la butoi. (Diogene)
* Cea mai reuşită compoziţie românească este ţuica. (Laurenţiu Cazan)
* Doctorul acesta le cam pileşte. (Un pacient la dentist)
* Iubesc presa numai dacă este de struguri. (Traian Băsescu)
* Haimanalele se asociază cu cetăţenii turmentaţi. (Caragiale)
* Mi-am botezat chiar şi vinul. (Un barman creştin)
* La anul nou este preferat tot cel vechi. (Negustorul de vinuri)
* Vai de omul care se îmbată cu vorbe! (Bachus)
* Restul e tăcere! (Un chelner)
* Românii au tăria să înfrunte criza. (Cârciumarul)
* Industria noastră este în floare. (Fabrica de oţet)
Costel Pătrăşcan, Alexandru Hanganu şi Mihai Frunză, aflaţi într-o bombă braşoveană, sunt pe cale să se amorseze, paharele cu exploziv fiind deja goale.
Dr. Alexandru Frunză, director al clinicii Doctor acasă şi al revistei Tratamente naturiste, setos dar nehotărât, oscilează între două bombe ordinare.
Într-o bombă vasluiană pot avea loc şi explozive mese rotunde. Printre meseni îi recunoaştem pe Aurel Brumă, Mihai Sălcuţan, o distinsă poetesă din Bacău al cărei nume ne scapă (ne cerem cuvioase scuze), Vasile Larco, Mihai Frunză, Costel Pătrăşcan, Eugen Deutsch. Celebrul spate cu cheliuţă din prim-plan îi aparţine lui Cornel Udrea. Din imagine lipsesc corifeii meselor rotunde umoristice: Bogdan Ulmu, Ananie Gagniuc şi Mircea Cavadia care, pentru moment, erau la toaletă.
Aurel Bruma - Geometria frunzei
RăspundețiȘtergereÎntre prietenii rari, mai ales ca prezenţă şi întâlnire fizică, se numără şi doctorul de chestii subţiri, Mihai Frunză. Un utopic. Un individ care, deşi scrie umor de valoare ame-ţitoare, recunoaşte că încă nu i-a brevetat nimeni acest perpetuum al chiştoacelor de lumînare arse special pentru bună-dispoziţie a semenilor. Culmea este, zice doctorul enervat de o muscă lipsă, tocmai cei despre care scrie, androginii politici, tocmai ăia refuză să-i citească diagnosticurile, să-l înjure, să-l dea în judecată, să-l decapiteze de trei ori pe zi, obligatoriu la opt ore şi cu semnătură în con-dica de prezenţă a talentelor notorii. Uite, îmi zice el, după ce i s-a adjudecat pentru peretele principal, cel acoperit cu lauri, ″Terapia prin râs″, uite, am descoperit că oamenii râd de se cracănă de asbsurdul vieţii, aşa cum le-o servesc chelnerii ăştia de toate culorile şi de toate ambiţiile şi de toate nu se poate. Cât despre haşdoioul de Vaslui, primul premiu l-a luat aici în 96, premiul, că nevasta a luat-o din altă zonă geografică. Personal recunoaşte că a trădat baştina moldovenească, trecînd de la Panciu la Ibraila, unde peştele nu prea face vin. Şi în general lumea s-a cam aşezat pe cant de se sparge de râs domnul acela sobru, plin de morgă şi numit Imanuel.