Ciocanul

   Săptămâna trecută am vizitat-o pe bunicuţa, la ţară. Bunicuţa are o vârstă venerabilă şi din când în când mă duc s-o ajut ba cu una, ba cu alta. Tot trebăluind prin ogradă am observat că una din scândurile gardului stă să cadă.

   - Bunicuţo, n-ai un ciocan? o întreb.

   - N-am maică, zice ea. Asta nu-i treabă de femeie.

   Dau o fugă la magazinul din sat. Intru. Vânzătorul admiră plictisit afişul de pe perete, care povăţuieşte mobilizator „Cetăţeni, ocrotiţi peşterile!”

   - Bună ziua, zic. Aş dori un ciocan.

   - Cu plăcere, îmi răspunde vânzătorul. Vă putem oferi un sortiment variat de ciocane.

   Îmi pune pe tejghea un ciocan numai bun.

   - Îl iau, zic. Cât costă?

   - 15 ouă.

   Fac o figură care l-a determinat să se tupileze în spatele raftului cu stropitori şi cu târnăcoape. Zic revoltat:

   - De unde să vă dau ouă? Eu sunt în trecere pe aici şi am nevoie de un ciocan. Nu locuiesc în sat!

   - Aşaa! se luminează vânzătorul. N-aveţi ouă!? Atunci puteţi să plătiţi cu un sfert de găină vie.

   Ies din magazin cam împleticit. Mă întorc la bunicuţa şi îi spun pe nerăsuflate:

   - Bunico, dă-mi 15 ouă!

   - De unde să-ţi dau, maică? Nu mai am nici găini, nici ouă. Găinile au fost eutanasiate pentru că nu aveau gripă aviară. Cele care au scăpat au fost date la magazin pe lumânări şi pe gaz.

   Ce să mă fac? Situaţia este fără ieşire. Deodată, privesc peste gard în ograda vecinului şi ce-mi văd ochii? O sumedenie de găini. Îi strig:

   - Bade, nu-mi vinzi şi mie o găină sănătoasă?

   - Ba da, neicuşorule, ţi-oi vinde!

   - Şi cât costă găina?

   - Patru ciocane.

   - Ciocane!? Iar începeţi? Lasă ciocanele în pace, bade! Câţi bani face găina?

   - Habar n-am, zice. De unde vrei să ştiu?

   - Uite, bade, îţi dau pe ea o brichetă şi un papion. Eşti mulţumit?

   - Mai încape vorbă, zice. De când îmi doresc eu papion şi nu pot să-mi cumpăr! Se dă pe icre negre.

   Zis şi făcut. Îi dau papionul şi iau o găină nici prea grasă, nici prea slabă. Numai bună. Alerg la magazin.

   - Vă rog să-mi daţi ciocanul! Poftiţi găina!

   Vânzătorul o ia, o cântăreşte în mâini şi o aruncă într-un coş. Apoi merge la raft şi îmi pune pe tejghea patru ciocane.

   - Ce să fac cu atâtea ciocane? Eu nu vreau decât unul.

   - Da? Bine, spune vânzătorul, care ia de pe masă ciocanele şi îmi aduce în schimb un baros de 20 de kilograme. Sunteţi mulţumit?

   - Doamne fereşte! îi răspund uluit. Vă rog să-mi daţi un ciocan normal şi restul la găină!

   - De ce nu spuneţi aşa? se dumireşte vânzătorul. Poftiţi ciocanul şi restul: o tingire şi o strecurătoare.

   - N-am nevoie nici de tingire, nici de strecurătoare! urlu exasperat.

   - Atunci, ce rest să vă dau?

   - Trei sferturi de găină vie.

   Vânzătorul mă priveşte încurcat. Se foieşte puţin, apoi faţa i se luminează.

   - Domnule, zice, am o idee. Cu dumneata n-o scot la capăt. Pun şi eu un litru  de vin, tăiem găina şi o mâncăm împreună. Mie nu mi-e frică de gripa aviară. Ciocanul ţi-l fac cadou.

   Am acceptat. Până seara am tras amândoi un mic chef. La un moment dat îl întreb confidenţial:

   - Spune-mi, prietene, în magazinul acesta nu vindeţi nimic pe bani?

   - Ba da, răspunse vânzătorul. Găinile şi ouăle le vindem pe dolari canadieni şi pe yeni japonezi.

   Într-un târziu, ajuns la bunicuţa, am tras concluzia că pierdusem ciocanul pe drum, aşa că am bătut scândura din gard cu un bolovan.