Intru năvalnic. Un tip îndesat şi oacheş mă întâmpină bucuros nevoie mare:
- Bine aţi venit la noi! Serviţi un rom?
- Servesc pe oricine, zic. Nu am prejudecăţi rasiale.
- Nu este vorba de mine, mă lămureşte romul. E vorba de băutură.
- Nu doresc să beau nimic, spun precipitat. Din contră!
- Trebuie să serviţi, zice omul. Intră în preţul biletului.
Romul îmi întinde romul. Îl beau pe nerăsuflate şi o zbughesc spre cabina fericirii. Romul îmi stă în gât.
- Stai pe loc! mă somează. Garderoba obligatorie!
Trec pe la garderobă. Îmi las pardesiul şi haina. Dau să plec.
- Dar pantalonii!? mă apostrofează garderobiera. Vreţi să-i stropiţi? Voi, bărbaţii, sunteţi tare neîndemânatici!
Mi-am lepădat sfios şi pantalonii. Îmbujorat, părăsesc garderoba. Caut cu priviri de vultur mult dorita cabină.
- Domnul cu lenjeria parţial mâncată de molii, aud o voce imperativă, vă rog să treceţi pe la casa de valori!
- Mă grăbesc nespus, zic disperat.
- Nu stăm la discuţii! Pe aici se fură straşnic. Lăsaţi la casa de valori ceasul, verigheta, coroanele dentare şi cerceii.
- Cercei n-am, zic vinovat.
- Păcat! V-ar fi stat grozav cu unul în nas şi cu altul în buric.
Cu o viteză demnă de un recordman mondial în sală, am depus toate valorile pe care le aveam asupră-mi, inclusiv un ciot de creion de o valoare inestimabilă. Cu el voi tăia de pe listă, la viitoarele alegeri, pe toţi candidaţii care se opun privatizării. Dau să părăsesc ghişeul.
- Mâinile sus! îmi răsună în urechi un glas baritonal. Controlul armelor! În ultima vreme, actele teroriste s-au înmulţit ca ciupercile. Nu apuci să aţipeşti un pic, că se şi aude o bubuitură!
- Domnule, sunt foarte grăbit, mă scuz.
- Detectivul nostru lucrează operativ, mă linişteşte o femeie grasă, îmbrăcată ca un papagal şi care se recomandă a fi patroana localului.
Detectivul m-a luat în primire. Am ridicat mâinile supus şi el a început să-mi pipăie profesional chiloţii, în căutarea mitralierei.
- Domnule, mai încet, zic hohotind, mă gâdili!
Detectivul, nimic. Îşi face datoria cu zel. După următoarea repriză de gâdilături, n-am mai rezistat. Lada cu bere s-a revărsat.
- S-a rezolvat, zice detectivul. Este curat. N-are nici o armă.
- S-a rezolvat şi restul, zice patroana. Să vă fie de bine, treceţi acum pe la casă şi mai poftiţi pe la noi!
Casiera îmi face socoteala. Este lungă: romul 24, garderoba 16, chiria casei de valori 80, controlul armelor 45, nevoia mică de a vizita localul 5, plus 30 TVA. Total: 200 ... Euro.
- Aşa mult! mă minunez eu. Nu am la mine decât zece lei.
- Cu zece lei foloseşti matale un gard, nu o privată privată! mă ceartă galeş patroana, după care mă scuipă între ochi.
Mi-au reţinut drept gaj hainele, verigheta şi ceasul. Detectivul m-a aruncat apoi în stradă, numai în chiloţii parţial mâncaţi de molii. După mine a aterizat şi ciotul de creion cu care, la viitoarele alegeri, voi tăia de pe listă pe toţi candidaţii care se opun privatizării. L-am ridicat fericit.
Caricatură de Florin Blăgoi
Normal! După ce v-a beut Gagniuc vinul, aţi dat-o pe bere. Consumul de bere îţi dă putere, dar pute rău! Am păţit şi eu, dar altfel. Am găsit o toaletă ecologică apoi...nu mi-am mai găsit-o!
RăspundețiȘtergereSă fi rămas la amantă?