Maria grandorii

   Gigel Mititelu s-a îmbogăţit peste noapte. Brusc, a simţit că totul i se pare mic. De aceea, şi-a înălţat rapid un palat cu cinci etaje şi douăzeci de turnuleţe.  În loc de limuzină şi-a cumpărat un autobuz cu etaj. N-a mai plecat în vacanţă la mare, ci la ocean, unde nu s-a mai bălăcit în valuri, ci în tsunami.

   Într-o bună zi a cunoscut-o pe Maricica. Era o fată pe placul lui: blondă, frumoasă şi, fiind originară din Satu-Mare, avea picioarele foarte lungi. Dacă purta şi pantofi cu tocuri la parter, se apropia simţitor de primul etaj.

   Totuşi, cu toate că fata era mai înaltă decât el cu două capete, Gigel Mititelu nu era pe deplin mulţumit. Maricica nu atinsese măreţia ideală. În consecinţă, a hotărât să-i facă o mărire de sâni. Doctorul le-a prezentat diferite modele. Nici unul nu era, însă, pe deplin satisfăcător, aşa că Maricica are acum nu două, ci patru proeminenţe ispititoare, cu condiţia să vă placă pepenii verzi de Dăbuleni. Lucrurile nu s-au oprit aici. Maricica şi-a mai mărit, rând pe rând, şoldurile, fundul, buzele, ochii, urechile, nasul şi ficatul.

   Gigel a sărutat-o tandru, cocoţat fiind pe scara interioară din cel de-al doilea turnuleţ al palatului, după care a privit-o îndelung cu satisfacţia unui sculptor care şi-a finisat opera. Deodată, a avut o tresărire şi a întrebat:

   - Maricico, grandioasa mea iubire, câţi ani ai?

   - Treizeci, i-a răspuns aceasta uşor îmbujorată.

   - Mult! Mult prea mult! a zis Gigel profund dezamăgit de măreţia vârstei măreţei sale iubite.

   N-a stat pe gânduri. A luat un fierăstrău şi a tăiat-o în două bucăţi: una de 18 ani şi alta de 12. Raţiunea lui a fost simplă: va lua de nevastă bucata de 18 ani, iar pe cea de 12 o va lăsa să mai crească.

Domnul cu o căniţă de vin în mână pare să spună: "Ce mică-i lumea! Sper ca împreună cu piticul acesta s-o văd cel puţin dublu."