Jurnal de bord

   ORA 9: Căpitanul mi-a ordonat să fac aprovizionarea. Ies în oraş. Mă simt pe uscat. Intru la „Marinarul” şi iau la bord două sute de rom.

  ORA 11: Mă simt tot pe uscat. Intru la „Timona” şi iau la bord trei ţoiuri cu rachiu de prune. Este mult mai bine. Am început să văd valuri.

  ORA 13: „Titanicul” mă întâmpină primitor, dar mă ademeneşte să mă scufund în vin fiert. Vinul fiert mă face să mă simt opărit, aşa că plec la „Lotca”, unde curge votca. Fac plinul. Am început să văd sirene. Încerc să trag de una ca să anunţ greva ceferiştilor din Giuleşti, dar aceasta mă pocneşte cu frapiera.

   ORA 15: Sunt cam acrit. Intru la „Epava” şi încerc să mă îndulcesc cu un lichior de corcoduşe, apoi cu unul de măselariţă, iar la final cu cinci lichioruri de smochine. Chelneriţa mi se pare şi ea cam smochinită şi încerc s-o întind...fără să plătesc. N-a mers. Băieţii m-au prins repede şi acum nici eu nu prea mai pot să merg.

   ORA 17: Pentru refacere intru din nou la „Marinarul”, unde iau la bord două sute de rom. Este grozav! Văd din nou sirene. Încerc să servesc jumătatea peşte, stropind-o cu mujdei, dar aceasta se opune. Cei doi dinţi din faţă mi-au căzut în pahar.

   ORA 19: „Timona” îmi oferă trei ţoiuri cu rachiu de prune, aşa că vinul fiert de la „Titanic” îl folosesc la spălat pe mâini înainte de a intra la „Lotca” unde curge votca şi mă ia pe sus, purtându-mă spre „Epava”.

   ORA 21: Ajung la bază. Căpitanul mă întâmpină mânios. Îl îmbunez urându-i să ajungă maior. Apare şi antrenorul care mă dă afară din cantonament, spunându-mi că echipa va juca mâine fără mine. De supărare, văd sirene şi plec spre „Marinarul”.

 Aşa arată imaginea unui bătrân lup de mare care constată dezolat că i-a ruginit ancora.