Avatar

   La sfârşitul anului 1924, sufletul lui Lenin rătăcea de colo-colo prin purgatoriu. Dumnezeu a zis:

   - N-am încotro! Trebuie să-l reîncarnez undeva, cât mai departe de lumea civilizată.

   Şi aşa s-a născut într-o pădure virgină din Papua - Noua Guinee papuaşul Cili-Bili. Părinţii săi erau canibali săraci. Trăiau din vânat şi din pescuit. Vânau rabini care propovăduiau islamismul şi pescuiau marinari unguri naufragiaţi în lacul Balaton. După un prânz modest în care a mâncat şi ultima bucăţică de rabin, Cili-Bili a spus fraţilor săi:

   - Aşa nu se mai poate! Trebuie să facem o revoluţie! Ne-am săturat până în gât de rabini aţoşi şi de marinari unguri naufragiaţi în lacul Balaton. Vrem şi noi ceva mai bun. Călugăriţe carmelite, bunăoară. Sau episcopi ortodocşi din care se înfruptă doar şeful de trib.

   - Bună idee! zise fratele Linga-Langa. Să trecem la fapte!

   Papuaşul Cili-Bili l-a mângâiat pe creştet cu duioşie şi i-a zis:

   - Ai răbdare. Iată cum vom proceda! Eu emigrez în Finlanda şi în acest timp tu iei cu asalt coliba de iarnă a marelui şef de trib. Îl mănânci fără milă. Organizezi apoi un mare ospăţ şi împreună cu ceilalţi revoluţionari îi mâncaţi toată familia. Aveţi grijă să nu faceţi indigestie. Nu lăsaţi să vă scape nici măcar rudele prin alianţă. Cumetrii sunt foarte periculoşi. În momentul acela voi apărea eu, preiau puterea şi împărţim carmelitele după principiul: fiecăruia după nevoi.

   Cili-Bili a dispărut în Finlanda. Linga-Langa a atacat coliba de iarnă şi a mâncat cu poftă toţi locatarii. Apoi a mâncat cumetrii. Revoluţia a reuşit. Din Finlanda a revenit triumfător Cili-Bili. Se cam îngrăşase. Finlandezele aveau o valoare nutritivă deosebit de ridicată. Linga-Langa s-a uitat la el surprins şi a decretat:

   - Nici marele şef de trib nu era atât de apetisant!

   Prin urmare, a apucat ciocanul de silex şi l-a pocnit meticulos în moalele capului. Cili-Bili n-a avut de ales şi s-a înălţat din nou la ceruri. Dumnezeu a suspinat:

   - Ce să mă fac cu neastâmpăratul acesta ?

   Până una-alta l-a făcut provizoriu fluture de noapte, coropişniţă, coiot şi urechelniţă. În cele din urmă a hotărât să-l facă român. Aşa se face că, într-o mică aşezare carpatină, s-a născut bebeluşul Decebal Perscorilo. Acesta a avut o existenţă anonimă până mai ieri, când a fost numit Ministru al Privatizării. Într-o alocuţiune televizată rostită cu acest prilej, noul ministru a promis solemn naţiunii române:

   - Voi începe o nouă revoluţie! În câteva luni vor fi lichidaţi toţi coloşii industriali, ultimele vestigii ale comunismului monstruos şi putrefact şi vom păşi pe cele mai înalte piscuri ale economiei de piaţă. Trăiască capitalismul ! 

Uraaa! Am ajuns pe cele mai înalte piscuri ale economiei de piaţă. Cumpără cineva un gât de ţuică de prune ?