Nostalgie

   Într-o curte interioară, un grup de oameni stau înşiruiţi. Pe zid este o inscripţie: LOC DE STAT LA COADĂ. Se aud voci:

   - Nu-l lăsa pe boşorog să intre în faţă!

   - Stai, dom'le la rând civilizat!

   - Să se dea numai câte una!

   - Arde-l la moacă pe bărbos!

   Mă apropii de ultimul individ din rând şi-l întreb discret:

   - Nu vă supăraţi, ce se dă aici ?

   - Nimic, zice el senin.

   - Cum adică nimic!? mă minunez eu.

   - Aşa cum aţi auzit. Aici este o coadă organizată pentru nostalgici. Ştiţi, noi suntem vechii şoimi ai cozilor, obişnuiţi de atâţia ani să stăm în aşteptare. Regimul acesta nou ne-a privat de această plăcere. Ce să facem toată ziua? Ne uităm la telenovele, dar nu-i totuna. Coada era coadă! Mai o vorbă, mai o bârfă. Îţi umpleau viaţa. De aceea, domnul investitor strategic fraţii Grimaru a avut o iniţiativă genială. Contra unei taxe modeste venim aici, în curtea dânsului, unde participăm la o coadă ca pe vremuri.

   Un tip pirpiriu, pentru că îi lipseau picioarele, intervine:

   - Este ca un joc. Miza este să te scoli la 2 noaptea şi până a doua zi la prânz să ajungi primul din faţă. Se dau şi premii: brelocuri cu Brucan şi postere cu Madonna. Dar, vă spun, este foarte greu. Trebuie să lupţi cu eroism, să recurgi la diverse şmecherii, să-ţi rupi hainele. Eu am ajuns primul de două ori dar, cu un preţ inestimabil: o dată mi-am pierdut picioarele, iar altă dată am rămas fără pantaloni. Satisfacţia a fost însă pe măsură: am primit această superbă diplomă semnată de însuşi domnul primar.

   Observ un domn voluminos şi elegant care stă deoparte. Îi zic:

   - Bănuiesc, după anvergură, că sunteţi domnul fraţii Grimaru, patronul acestei minunate cozi. Spuneţi-mi, vă rog, cum v-a venit această idee deosebită ?

   - În primul rând, zice el cu fudulie, m-am gândit la binele omului. În al doilea rând, scap pentru mult timp de soacră-mea. În al treilea rând, afacerea aduce şi oarece profit, lucru care ne-a permis să îmbunătăţim condiţiile de stat la coadă. Tocmai am montat stropitorile care creează o ploaie artificială. De asemenea, acest aparat simulează viscolul. Aşteptăm din Germania simulatorul de trăsnete şi uragane. Ca proiect urgent, vreau să angajez o echipă de răspândaci. Ştiţi, acei oameni care vin la cozi şi lansează diverse zvonuri: că avem un guvern capabil, că pensiile se vor dubla de trei ori, că România va declara război corupţiei, că cianura are efecte binefăcătoare asupra corpului uman. Apoi vrem să înlocuim câinii vagabonzi care îi hăituiesc pe clienţii noştri cu buldogi, câini-lupi şi pitbulli.

   - În perspectivă, ce planuri aveţi?

   - Ca proiect de anvergură vreau să creez o reţea naţională de locuri de stat la coadă. Toate marile noastre oraşe merită să se bucure de astfel de instituţii. Şi de ce nu, le voi înfiinţa şi la Roma, şi la Madrid, unde românii noştri se plictisesc abitir din cauza crizei.

   Deodată, din stradă se aud voci stridente, certuri şi înjurături neaoşe. Poarta este dată în lături şi se vede o mulţime agitată care se calcă în picioare. Jandarmii se luptă cu ea din greu. Întreb uluit:

   - Ce se întâmplă acolo ?

   - Acolo este vorba de o coadă adevărată. Este coada celor care doresc să se înscrie la coada noastră. 

 - Ce se dau la coada aceasta, bătrâne?

- Bazilici.

- Sunt proaspete?

- Nu prea, dar pentru mine statul la coadă este sfânt.