Hotel european

   Camera de hotel este drăguţă. Chiar prea drăguţă pentru un bilet obţinut prin sindicat. Patul, deşi are numai trei picioare, este confortabil. Se întinse puţin, de probă. Un arc ca o săgeată zvâcni perfid şi îi perforă turul pantalonilor.

   - Îmi plac senzaţiile tari! îşi zise tânărul pensionar Meluţ Pripoaie. Totuşi, aceasta a fost mult prea tare. Gaura din şezut cred că n-o aveam.

   Privi în sus cu atenţie. Pe tavan erau două pete de igrasie: una semăna cu Alaska, cealaltă aducea izbitor cu Papua-Noua Guinee. Peretele din dreapta n-avea decât o pată, ce-i drept imensă. Era leit Rusia. Peretele din stânga era mult mai pitoresc. De pe el îi surâdeau exotic Brazilia, Insulele Capului Verde şi, ceva mai glacial, Noua Zeelandă.

   - Ce idee minunată! cugetă Meluţ. În timpul liber mă voi uita pe pereţi şi voi călători gratuit prin toată lumea. Sunt un om norocos.

   Deodată, din Rusia au ţâşnit vreo zece mici vietăţi care au străbătut iute Brazilia şi Noua Zeelandă, după care au dispărut în jungla din Papua-Noua Guinee. Un comando mult mai numeros a ieşit din Alaska, a străbătut Rusia şi a ocupat Polonia. Câteva gângănii au trecut şi peste el, două îndrăznind să-l înţepe şi să-i sugă lacome din lichidul sanguin. A încercat să le pocnească cu papucul dar agresoarele, foarte abile, s-au refugiat în Pakistan.

   A coborât contrariat la Recepţie.

   - Domnişoară, zice Meluţ, prin camera mea mişună o sumedenie de animăluţe setoase de sânge. Două din ele s-au şi înfruptat din trupul meu. Aţi putea să-mi spuneţi ce sunt ?

   - Desigur. Sunt ploşniţe! Cam câte spuneaţi că aţi văzut?

   - Păi, am numărat 108.

   - Aşa de multe!? În cazul acesta va trebui să vă mutaţi la etajul 2. Camerele cu 108 ploşniţe sunt pentru turiştii străini. Românii nu au dreptul decât la  maximum 41.

Un hotel european de pa malul Adriaticii se laudă cu oaspeţii de marcă pe care i-a avut. În ultima clipă, o mână anonimă încearcă să repare o mică omisiune a gazdelor.