Stăpânul

Prietene, accept să-mi fii stăpân doar dacă-i adopţi şi pe cei doi purici!

                                                STĂPÂNUL

   Soţia se apropie tiptil de patul conjugal şi-i zise cu glas supus:

   - Stăpâne, ce doreşti să mănânci la micul dejun?

   - Ce-o fi apucat-o? îşi zise el. Nu mi-a mai spus niciodată ,,stăpâne!" În sfârşit, a înţeles şi ea superioritatea ancestrală a bărbatului! Ce să mănânc, iubito? Ca de obicei: două ouă fierte şi un cârnăcior.

   - Prea bine, stăpâne! Ouăle să fie moi sau tari?

   - E clar. Nu-i o greşeală. Chiar mă consideră stăpânul ei. Ouăle să fie moi, iubito! Cârnăciorul să fie tare!

   - Am înţeles, stăpâne. Mă duc să înmoi ouăle. Eu le făcusem tari.

   - Nu, nu, iubito! Lasă-le aşa! Se vor potrivi perfect. Vor fi la fel de tari ca şi cârnăciorul.

   - Nu se vor potrivi deloc, stăpâne. Cârnăciorul este foarte moale. Parcă tu nu ştii?

   - Bine, iubito! Lasă-le aşa cum sunt. Doar nu vrei să stricăm acum armonia conjugală?

   - Nu las nimic, stăpâne! Mă duc şi fac altele. Pe astea le dau la câine.

   - Care câine, comoara mea? Noi n-avem câine.

   - Ba ai, stăpâne. De ieri ai devenit stăpânul unei javre pe care ţi-a trimis-o maică-ta. Zice că a sosit  vremea să ai şi tu un prieten adevărat, nu ca beţivii cu care-ţi petreci timpul la cârciumă. Vezi, când te scoli, să-l dai cu praf de purici! După aia să-mi ceri de mâncare! Ai înţeles, stăpâne?

                                                                                         Mihai  FRUNZĂ