Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

La Steaua mi-a plăcut cel mai mult. (Pițurcă despre Eminescu)


Cronică literară după ureche


                           Ion de Liviu Rebreanu                                                       
    
   Ion este un nume propriu comun în literatura română. De exemplu, Ion se numește personajul principal din drama Năpasta de Caragiale. Chiar și  Caragiale se numea Ion. Dar și Luca, precum unul din cei patru evangheliști. Ceilalți trei au fost Ioan (deci, tot Ion), Marcu (altul decât cel cu arcu) și Matei. Ion Luca Caragiale a avut un fiu natural, Matei. Acesta, ca să fie mai cu moț și-a spus Mateiu. Mateiu Caragiale a dus o viață de crai prin centrul  vechi al Capitalei. Stătea prin cârciumi sordide, fuma, bea și scria poezii. Poezii au scris și Ion Minulescu și Ion Caraion, dar cu mai mult succes. În acest timp, Ion Luca Caragiale era ocupat până peste cap cu afacerea Caion. Ca Ion, în bancurile românilor, este Maria. Liviu Rebreanu a vrut să depășească etapa frivolă a bancurilor și nu l-a plasat pe Ion lângă Maria, ci lângă Ana. Ana este o țărăncuță frumușică, bine legată de glia străbună pe care cultiva cereale. În grădina casei cultiva usturoi și arpagic. Nu trebuie s-o confundăm cu Ana Blandiana, care avea un motan dizident cu numele de Arpagic. Ana Blandiana este o celebră poetă, cunoscută și pentru conflictul avut cu prozatorul Ion Iliescu. Ion Iliescu este autorul volumului Revoluție și reformă. Titlul a fost schimbat ulterior în Răscoală, lovitură de stat și contrareformă. Pentru că tot a venit vorba, Răscoala este titlul altui roman de Liviu Rebreanu.  Dar, despre acesta vom vorbi cu altă ocazie, pentru că astăzi ne ocupăm numai și numai de Ion.

                                                      Mihai  Frunză
-         CRONICAR CARE A ÎNCERCAT SĂ NE CULCE PE O URECHE -








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu