Adio, prietene!
În numărul trecut al revistei Integrame cu umor, la Poșta țepoasă,
am făcut involuntar o glumă proastă, acuzându-l pe Bogdan Ulmu că s-a lenevit.
Aveam să regret pentru că, între timp, Bogdan Ulmu făcuse o glumă și mai
proastă: a plecat, fără să ne ceară voie, spre raiul artiștilor. La doar 65 de
ani. Este o mare pierdere pentru teatru și literatură. A fost un regizor neobosit, un profesor iubit
de studenții de la Institutul de teatru, un scriitor elevat, un umorist acid,
un gastronom rafinat (a scris cărți și a avut emisiuni culinare televizate), un
gazetar cu obiectiv condei etc.
În ceea ce ne privește, Bogdan Ulmu a fost
un colaborator fidel al revistei Integrame cu umor încă de la apariție.
La sugestia lui, am transformat Poșta țepoasă într-un gen literar. Îmi
spunea mereu că nu vrea să lipsească dintre cei trași în țeapă și spera ca în
viitor această Poștă hazlie să fie cuprinsă într-un volum.
Bogdan Ulmu a fost un bucureștean pe care
viața l-a făcut ieșean. Cu Brăila a avut intense legături pentru că aici a pus
în scenă multe piese de teatru. Cu aceste ocazii, ne-am întâlnit și am avut
spumoase discuții. La unul dintre aceste colocvii, la o saramură de pește și un
vin rece, pe lângă obișnuita burtă de râs, am stabilit împreună și titlul cărții
mele Cine a pus umor pe clanță?
De Bogdan Ulmu mă leagă și alte amintiri plăcute. Mircea Cavadia a
organizat între 1990 - 2005, la Reșița, un Festival de umor de excepție. Atunci
s-au pus bazele unui grup de prieteni scriitori format din Mircea Cavadia,
Bogdan Ulmu, Ananie Gagniuc, Cornel Udrea și eu. Am străbătut Banatul în lung și
în lat și am susținut zeci de șezători-spectacole de neuitat. În fiecare an,
apogeul era atins pe scena teatrului lui Eminescu de la Oravița. Era normal ca
spectacolele noastre să fie reușite dacă aveam regizorul cu noi.
Bogdan Ulmu era și un împătimit al genului
epistolar. A și publicat, împreună cu Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc, un Epistolar
cu trei proști. Cu mine, a avut o frumoasă corepondență scrisă, între
1998-2010, cu scopul de a realiza împreună o carte. Am rămas de la el cu 33 de
scrisori de un umor nebun. El a plecat și cartea a rămas în suspensie. Am toate
motivele să fiu supărat pentru plecarea lui, mai ales că îmi promisese că în
curând îmi va pune și mie în scenă o piesă de teatru.
Când un artist de valoare pleacă, lasă în
urma sa un gol de neînlocuit. Bogdan Ulmu a plecat și a lăsat în urma sa mai
multe goluri.
Adio, prietene, dar rămâi în continuare cu
noi!
Mihai Frunză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu