O cronică literară după ureche se face citind o carte cu un singur ochi.
Enigma Otiliei de George Călinescu
Sătul până în gât de critică, de istorie literară și de citit romanele
altora, George Călinescu a simțit nevoia să se răzbune pe noi scriind el însuși
câteva romane. Cel mai cunoscut este Enigma Otiliei. Criticii criticului
susțin că romanul este balzacian. Eu nu cred, pentru că Balzac n-a scris nici
un rând în limba română și nici Călinescu în franceză.
Am citit romanul pe când eram student la
medicină, ca și Felix, eroul cărții. N-am înțeles eu prea bine atunci
mecanismul literar, dar am înțeles că, în dragoste, femeile sunt enigme
nedezlegabile. Otilia, o fată cam sclifosită, în loc să-l prefere pe Felix, a
fugit în lume cu Pascalopol, un boșorog plin de bani. Revoltat, n-am mai citit
finalul cărții și l-am trecut pe George Călinescu pe lista mea neagră.
Mult mai târziu, am văzut filmul realizat după
roman de regizorul Iulian Mihu. Pascalopol era jucat de Sergiu Nicolaescu. Nu
sunt sigur dacă Nicolaescu n-a jucat și rolul lui Felix și chiar, în travesti,
rolul Otiliei. Este o altă enigmă care va trebui elucidată. Oricum, și în film,
Pascalopol m-a oripilat.
Dar, marea enigmă a lui Pascalopol s-a
produs la lovitura de stat din 1989, în care Sergiu Nicolaescu a fost nu numai
actor, ci și regizor. Cât a trăit n-a vrut să ne spună care a fost, de fapt,
rolul său în întunecata poveste. Probabil, enigma este îngropată în scrinul
negru doldora cu dosare ale istoriei încă nerezolvate.
Zilele trecute, am reluat lectura romanului
lui George Călinescu și am aflat cu mare bucurie că, în final, Otilia l-a
părăsit și pe Pascalopol pentru un bogătaș din Argentina.
Brusc, nu l-am mai urât așa de tare pe
Sergiu Nicolaescu. În fond, ne-a răpit-o pe frumoasa Otilia, dar ne-a scăpat de
urâta Elena Ceaușescu și de odiosul ei soț. Iată de ce, datorită lui
Pascalopol, romanul lui Călinescu a intrat cu adevărat în istorie.
Mihai Frunză
exeget
dac al romanului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu