Omul zăpezilor

Schiță umoristică

de  Mihai  Frunză

   - Bărbate, îmi zice soția, zăpada din curte a ajuns azi-noapte la jumătate de metru!

   - Nu-i nimic, zic eu. Dă-mi îndată lopata din debara!

   - N-o mai avem. I-am dat-o astă-toamnă vărului Costel pentru niște lucrări în grădină.

   - Dă-i un telefon ca să ne-o aducă!

   - N-o mai are. Lopata a ajuns la Poliție. E corp delict. Cu ea și-a îngropat în grădină noua lui soacră. Era o scorpie.

    N-am ce face. Înot prin nămeți până la colțul străzii. Magazinul de lopeți este larg deschis. Vreo 20 de vecini stau la coadă. Stau și eu. Vânzarea merge repede și într-un ceas ajung la tejghea.

   - O lopată, vă rog! zic ușor degerat, dar fericit.

   Vânzătorul îmi întinde una, dar obiectul este incomplet.

   - Unde-i coada? întreb uluit.

   - Coada s-a terminat. Sunteți ultimul client, zice omul mucalit nevoie mare, etalându-și zâmbitor doi dinți din față ce arată ca două lopeți.

   - Coada la lopată, domnule! urlu eu scos nițel din fire.

   - Nu mai are coadă, mă liniștește el. Un client a cumpărat o lopată și două cozi. Zicea că vrea să creeze o lopată mutantă. Luați-o pe asta fără coadă! E ultima și-i puneți acasă altă coadă.

   - De unde altă coadă, stimabile domn? Eu n-am coadă. Eu sunt un maimuțoi evoluat.

   - Aveți cumva barcă?

   - Am.

   - Îi puneți drept coadă o lopată de la barcă. Veți obține o unealtă utilă și originală: lopată cu lopată. Puteți s-o declarați și invenție. Vă cedez toate drepturile.

  - Imposibil. Barca mea este cu motor.

  - Și mai bine. Îi puneți elice. Lopata cu elice va face ravagii printre troiene.

   Iau lopata fără coadă și plec spre Secția de poliție. Agentul Gigel Curcanu mă întreabă:

   - Cu ce vă servim, onorabile contribuabil?

   - Aș vrea coada de la lopata cu care vărul Costel și-a îngropat soacra în grădină. Este lopata mea. Vreau numai coada.

   - Nu se poate! zice Curcanu. Pe coadă sunt amprentele asasinului. Vă dăm numai lopata. Pe ea este amprenta capului soacrei, dar dacă tot a murit, nu ne mai interesează.

   Ce era să fac? Mi-am recuperat lopata fără coadă și am plecat spre casă. Acum am două lopeți, ambele în stare bearcă. Nevastă-mea se crucește de ghinionul meu și-mi zice că un bărbat adevărat nu se plânge în fața unei femei de lipsa cozii.    Asta m-a stimulat eficient și brusc luminat, îi zic:

   - Dă-i telefon mamei soacre și cere-i să ne facă repede o vizită!

   - De ce, iubitule? Parcă nu puteai s-o suferi!

   - Așa-i, dar acuma pot. Pe înzăpezirea asta, sigur va veni călare pe mătură.